Cum Jiang Zemin a încurajat atrocităţile lui Bo Xilai, Partea I

Analiză de ştiri

Ambiţia lui Bo Xilai pentru putere se întrevede şi în poeziile lui de dragoste.

Când fostul şef demis al Partidului Comunist Chinez (PCC) din Chongqing, Bo Xilai, o curta pe prima sa soţie, Li Danyu, el a scris o poezie de dragoste.

Poezia tânărului de 26 de ani imita stilul poemului lui Mao Zedong "Zăpadă – în spiritul lui Chin Yuan Chun." Bo şi-a denumit poemul "Înainte – în spiritul lui Chin Yuan Chun." Urmând forma strictă a versurilor lui Chin Yuan Chun din dinastia Song, Bo Xilai a scris la un moment dat: "Citind istoria genială, întreb poporul chinez cine va prelua succesiunea?"

De sus în jos

Când a crescut, Bo Xilai a trăit în apropierea părţii de sus a ierarhiei PCC, dar în final a atins pragul de jos.

Bo Xilai s-a născut în iulie 1949, fiind fiul unuia dintre cei mai puternici membri ai PCC. El a urmat cursurile Liceului de elită nr 4 din Beijing.

Tatăl său, Bo Yibo, a fost vice-premier în Consiliul de Stat al PCC între 1957 - 1966. În anii 1980 şi 1990, el a ajuns să fie cunoscut drept unul din cei opt fondatori în vârstă ai PCC care l-au asistat pe Deng Xiaoping în conducerea Chinei.

Dar înainte ca Bo Yibo să revină în compania lui Deng în ierarhia superioară a partidului, el a fost înlăturat în timpul Revoluţiei Culturale. Identificat în 1966 ca un "lacheu al capitalismului", Bo Yibo a fost acuzat că a comis mai multe infracţiuni şi a petrecut decada Revoluţiei Culturale în închisoare.

Fiul său Bo Xilai a fost un entuziast al Gărzii Roşii, care la un moment dat l-a bătut pe tatăl său, rupându-i trei coaste, ceva de care Bo Yibo îşi va aminti ulterior cu mândrie, ca un semn că Bo Xilai avea toate calităţile necesare pentru a reuşi în PCC.

Dar fanatismul lui Bo Xilai nu l-a salvat. El a fost în cele din urmă închis şi a ispăşit cinci ani, fiind eliberat în 1976 împreună cu alţi membri ai familiei sale, după ce Revoluţia Culturală s-a terminat.

Cruzimea pe care Bo a suferit-o în închisoare l-a făcut necinstit, manipulator şi tiranic. El a ajuns să creadă că puterea este singurul adevăr din această lume.

Când Bo a ieşit din închisoare, a început să lucreze ca mecanic la un magazin auto şi să o curteze pe prietena lui din copilărie, Li Danyu.

În ceea ce priveşte statutul, toate avantajele erau de partea lui Li Danyu. Tatăl lui Li Danyu a fost secretar de partid la Beijing înainte de Revoluţia Culturală. El şi-a pierdut acest post, dar nu a căzut atât de tare ca Bo Yibo. Tatăl lui Li nu a fost etichetat drept un duşman al poporului, el rămânând un "tovarăş revoluţionar."

Li Danyu era medic militar la prestigiosul Spital 301 al Armatei de Eliberare a Poporului din Beijing, unde erau trataţi toţi liderii de partid.

La rândul său, Bo Xilai era frumos, fermecător şi, la fel ca Li, inteligent. Bo a câştigat partida şi în septembrie 1976 s-a căsătorit cu Li, care era ştearsă şi iute la mânie.

Apare Gu Kailai

Bo Yibo a fost reabilitat în 1978, iar Bo Xilai şi Li Danyu s-au mutat în Zhongnanhai, complexul unde este conducerea PCC din Beijing.

Bo Xilai a fost admis să studieze istoria la Universitatea Peking şi apoi a devenit un absolvent al nou-înfiinţatei Academii Chineze de Ştiinţe Sociale, menită a fi prima instituţie de cercetare a ştiinţelor sociale din Republica Populară Chineză.

Când fiul lor a împlinit 4 ani, pe 20 iunie 1981, căsătoria lui Bo şi a lui Li a suferit o schimbare drastică. Pe măsură ce Bo Xilai plângea ţinându-şi soţia şi fiul în braţe, el a anunţat că dă divorţ de Li pentru că nu mai avea "nici un fel de sentimente pentru ea."

Nimeni nu ştie exact când Gu Kailai a dat buzna în viaţa lui Bo.

Tatăl lui Gu Kailai era director adjunct al Departamentului Politic General al PLA, al doilea secretar al judeţului Xinjiang - era al doilea la comanda partidului în armata cu sediul în Xinjiang.

În 1978, Gu Kailai s-a înscris la Facultatea de Drept a Universităţii Peking, apoi s-a transferat la Politici Internaţionale şi a studiat 3 ani pentru a obţine un masterat. Ea este cu 11 ani mai tânără decât Bo Xilai.

Gu Kailai a spus lumii că l-a întâlnit prima dată pe Bo din greşeală, după ce el a ajuns la comitatul Jin din Liaoning. Aceasta este fără îndoială o minciună. Mulţi dintre colegii lui Gu de la Universitatea Peking confirmă că Gu şi Bo aveau deja o relaţie încă de când erau la Universitatea Peking.

În plus, Li Danyu a declarat pentru New York Times că ea a acuzat-o pe Gu că ar fi a treia parte în divorţul solicitat de Bo Xilai şi, astfel, se făcea vinovată de destrămarea unei căsătorii militare, ceea ce este ilegal în China. În 1984, Li a fost forţată de Bo Yibo să divorţeze oficial de Bo Xilai. În 1986, Gu Kailai s-a căsătorit Bo Xilai.

Bo Xilai a devenit primar al oraşului Dalian în 1993, iar Gu Kailai şi-a deschis o firmă de avocatură în 1995. Toate întreprinderile care doreau să investească în Dalian trebuiau să urmeze o regulă nescrisă şi să angajeze avocaţii firmei lui Gu pentru consultanţă. Taxele de consultanţă puteau însuma milioane, dar numai în acest fel îşi puteau asigura firmele sprijinul lui Bo.

În această perioadă, Bo şi Gu l-au întâlnit pe omul de afaceri britanic Neil Heywood, care a venit în Dalian pentru a se îmbogăţi. Nu numai că Heywood l-a ajutat pe fiul lor Bo Guagua să înveţe engleza, dar a început şi să îi ajute să spele bani în străinătate.

Blocat ca primar

Bo a căutat să plece din Dalian şi a vrut să avanseze. El a fost foarte apreciat, popular, cu pricepere în politică şi capabil. In perioada când a fost primar, s-au făcut multe construcţii în Dalian şi s-a înfrumuseţat oraşul cu parcuri şi bulevarde. Mai mult decât atât, tatăl său, ca unul dintre cei opt nemuritori, era extrem de bine văzut.

În 1997, la cel de-al 15-lea Congres al Partidului, Bo nu a primit niciun singur vot pentru un loc în cadrul Comitetului Central. Şi nici nu a fost promovat într-o poziţie provincială pe undeva – funcţionarii PCC de rangul lui Bo sunt de multe ori mutaţi dintr-un loc în altul, urcând pe scara promovărilor, dar nu şi Bo.

Bo a fost cel mai dezamăgit că familia sa avea o relaţie specială cu liderul partidului Jiang Zemin, dar că această relaţie nu îi aducea niciun fel de câştig.

În primăvara anului 1995, liderul de atunci Deng Xiaoping a primit o scrisoare de la şapte oficiali de nivel provincial, în care raportau despre activităţile lui Jiang. Deng i-a dat scrisoarea tatălui lui Bo, Bo Yibo, şi i-a cerut să aibă grijă de ea.

Tatăl lui Bo a dus scrisoarea lui Jiang. Jiang a fost îngrozit după ce a citit scrisoarea. Tatăl lui Bo a dorit întotdeauna ca fiul său să fie promovat în partea de sus a ierarhiei politice şi a făcut o înţelegere cu Jiang. Tatăl lui Bo a fost de acord să ascundă crimele lui Jiang, iar Jiang a fost de acord să-l promoveze pe Bo Xilai.

Dar Jiang nu îşi respecta partea lui de înţelegere. Apoi, în 1999, Bo Xilai a găsit o modalitate ca să obţină sprijinul entuziast al lui Jiang.

Persecuţia împotriva Falun Gong

Pe 20 iulie 1999, fără a ţine cont de obiecţiile celorlalţi şase membri ai Biroului Politic al Comitetului Permanent, Jiang a lansat persecuţia împotriva Falun Gong. De atunci, drepturile fundamentale ale celor o sută de milioane de practicanţi Falun Gong au fost încălcate.

Potrivit unei surse în cunoştinţă de cauză, chiar şi familia lui Jiang s-a opus acestei hotărâri. Atât soţia sa, Wang Yeping, cât şi nepotul lui, Jiang Zhicheng, erau practicanţi Falun Gong.

Pentru a-i face pe ceilalţi şase membri ai Comitetului Permanent să fie de acord cu decizia lui, Jiang l-a pus pe Zeng Qinghong să îi ordone unui agent special chinez din New York să trimită un raport fals al serviciilor secrete, în care să susţină că CIA dă Falun Gong zeci de milioane de dolari în fiecare an şi că Falun Gong avea o motivaţie politică şi sprijin din afara Chinei.

Jiang avea propriile motive pentru a se război cu Falun Gong: PCC nu a putut tolera o organizaţie care avea mai mulţi membri decât PCC şi nu era controlată de PCC. În plus, Jiang dorea să se folosească de campania împotriva Falun Gong pentru a-şi creşte propria putere.

Jiang nu a câştigat cea mai importantă poziţie pentru că avea curajul şi înţelegerea lui Mao Zedong şi erudiţia lui Deng Xiaoping. Jiang a fost crescut de Deng datorită liniei dure pe care Jiang a adoptat-o în privinţa mişcării democratice din 1989. Jiang ştia că multe cadre nu erau convinse că el a meritat poziţia sa. El a vrut să lanseze o mişcare politică masivă, ca Revoluţia Culturală, pentru a-i forţa pe ceilalţi să se supună lui.

Promisiunea lui Jiang

Jiang nu a înţeles puterea credinţei spirituale. Planul său iniţial a fost "eliminarea Falun Gong în trei luni", dar funcţionari de stat şi civili la nivel naţional s-au opus suprimării. Cei mai mulţi oameni ştiau că Falun Gong este bun.

În septembrie 1999, la două luni după ce Jiang a lansat persecuţia, Bo Xilai a adăugat titlul de secretar general al PCC în Dalian celui de primar al Dalian. Bo a vrut cu disperare să îi facă pe plac lui Jiang şi ar fi făcut orice dorea acesta, atâta timp cât Jiang era de acord să-l promoveze.

Potrivit fostului jurnalist din Dalian, Jiang Weiping, şoferul de încredere a lui Bo, domnul Wang, a declarat că Jiang Zemin i-a spus lui Bo: "Atâta timp cât eşti dur cu Falun Gong, vei avea tot ce îţi trebuie pentru a fi promovat."

Când Gu Kailai, soţia lui Bo, a auzit ce a spus Jiang Zemin, ea i-a zis lui Bo că doar dacă oraşul Dalian va face o treabă remarcabilă în suprimarea Falun Gong, atunci Bo ar ieşi în evidenţă şi ar fi promovat.

Bo a intensificat rapid persecuţia împotriva practicanţilor Falun Gong din Dalian. Cu ajutorul financiar comandat de Jiang, Bo a renovat şi extins o mulţime de închisori din Dalian. Practicanţii Falun Gong din toată ţara, arestaţi în Beijing şi a căror oraşe de origine nu erau cunoscute, erau trimişi în Dalian.

O sursă avizată a declarat pentru ziarul Epoch Weekly că eforturile lui Bo de a-şi consolida autoritatea în Dalian înainte de persecuţie, l-a făcut pe Jiang Zemin să fie suspicios şi să nu dorească să-l promoveze. Cu toate acestea, Jiang Zemin s-a răzgândit când a văzut că Bo îl urmează neobosit. Jiang a început să se bazeze pe Bo şi l-a promovat pe Bo pas cu pas, făcându-l foarte bogat.

După vizita lui Jiang în Dalian, în august 1999, Bo a fost promovat în funcţia de secretar adjunct al Comitetului de Partid din provincia Liaoning. El a fost desemnat guvernator supleant de provincie în 2000 şi guvernator provincial în 2001. El a devenit ministru al comerţului în 2004.

Brutalitatea din Liaoning

Dalian şi Liaoning au devenit pionieri în persecuţia împotriva Falun Gong din China.

Potrivit Minghui, un site Falun Gong, în toamna anului 1999, în scopul prevenirii ca practicanţii Falun Gong să meargă la Beijing să depună o petiţie, Bo a găsit o modalitate de a alege practicanţii Falun Gong de restul mulţimii.

El a ordonat gărilor şi staţiilor de autobuz să pună fotografia fondatorului Falun Gong, domnul Li Hongzhi, pe pământ, astfel încât oricine urca şi cobora din tren sau din autobuz să fie nevoit să calce pe fotografie. Cei care au refuzat să calce pe ea erau consideraţi practicanţii Falun Gong şi arestaţi. În acest fel, Bo Xilai a arestat o mulţime de practicanţi.

În timpul cînd Bo era la conducere, Liaoning a devenit notoriu pentru abuzul asupra practicanţilor.

Comisia ONU pentru Drepturile Omului a raportat cazul lui Wang Jieyun, o rezidentă în vârstă de 40 de ani din oraşul Dalian, provincia Liaoning. Arestată în 2002, când lucra la un mall, ea a fost dusă în lagărul de muncă Masanjia din Shenyang, capitala provinciei Liaoning. Pentru că a refuzat să renunţe la Falun Gong, ea a fost torturată brutal. Sânii ei au fost electrocutaţi, provocându-i infecţii purulente. Ea a murit în iulie 2006.

Cazuri similare de tortură şi abuz au avut loc în Masanjia aproape în fiecare zi. Pe 12 februarie 2001, Minghui a raportat două cazuri similare.

Sfârcurile practicantei Falun Gong Qi Yuling au fost electrocutate cu bastoane electrice, iar Xiujie Zhang a fost bătută şi electrocutată inclusiv vaginal, făcându-o să leşine.

Din cauza torturii brutale, lagărul de la Masanjia a fost declarat de Departamentul de Organizare a PCC şi de alte şase ministere ca o "unitate de excelenţă" în "reformarea" practicanţilor Falun Gong. Gardienii închisorii care au comis astfel de atrocităţi au fost recompensaţi de Jiang Zemin şi Bo Xilai, au fost numiţi "eroi" şi "modele" şi au primit premiul clasei a doua şi măriri de salariu.

Luo Gan, membru al Comitetului Permanent al Biroului Politic şi secretar al Comisiei pentru afaceri politice şi legislative (organul de partid care controlează aproape toate aspectele de aplicarea legii din China), şi ministrul securităţii publice Liu Jing au mers personal la Masanjia pentru a inspecta ce se întâmpla acolo.

În octombrie 2002, Ministerul Justiţiei a alocat lagărului de la Masanjia 1 milion de yuani (aproximativ 160.000 de dolari) pentru a "îmbunătăţi mediul înconjurător." Şi alte lagăre de muncă forţată din acelaşi oraş, renumite pentru utilizarea de tortură brutală, au primit remuneraţii: Lagărul Zhangshi a primit 400.000 de yuani, iar lagărul Longshan - 500.000 de yuani.

De asemenea, Bo Xilai a beneficiat personal de pe urma persecuţiei. Cu cât persecuta mai activ Falun Gong, cu atât era mai repede promovat de Jiang Zemin şi primea mai mulţi bani de la trezorerie, pe care îi putea deturna după bunul plac.

În 2003, Bo a aprobat ca provincia Liaoning să cheltuiască un miliard de yuani (160 milioane de dolari) pentru renovarea închisorilor. Doar pe lagărul de la Masanjia a cheltuit o jumătate de miliard de yuani, pentru a-l transforma într-un oraş-închisoare întins pe aproape 1.200 km pătraţi.

Înainte ca persecuţia împotriva Falun Gong să înceapă în 1999, Masanjia a înregistrat un deficit în fiecare an, cu greu putându-şi plăti facturile la energie electrică. De când a început persecuţia, administraţia locală provincială a alocat câte 10.000 de yuani (1.600 USD) pentru fiecare practicant Falun Gong trimis acolo din provincia Liaoning.

Planul lui Jiang

Pe 22 aprilie 2004, în timp ce vizita Washington DC, lui Bo Xilai, care era pe atunci ministru al comerţului, i-a fost intentat un proces, la Tribunalul Districtual din Washington DC, pentru tortură, genocid şi crime împotriva umanităţii.

În cele din urmă Bo a fost dat în judecată de 14 ori în 13 ţări pentru aceste acuzaţii.

În noiembrie 2007, Curtea Supremă din New South Wales, Australia, l-a găsit pe Bo vinovat, în absenţă, pentru tortură, în cazul practicantului Falun Gong Pan Yu.

Procesele intentate împotriva lui Bo Xilai i-au deranjat pe unii membri din partid, dar Jiang Zemin a fost încurajat de procese şi de faptul că Bo a fost găsit vinovat în afara Chinei.

De asemenea, el a fost încurajat de faptul că Bo a fost atât de inuman încât a iniţiat recoltarea forţată de organe pe viu de la practicanţii Falun Gong.

Jiang Zemin a înţeles că cei care erau ca Bo, fiind cei mai vinovaţi în efectuarea persecuţiei împotriva Falun Gong, erau cei mai loiali fracţiunii luiJiang. Jiang era hotărât facă totul ca Bo Xilai să câştige controlul asupra Partidului, după cel de-al 18-lea Congres al Partidului din 2012,asigurându-se ca fracţiunea lui Jiang nu putea fi trasă la răspundere de alte persoane pentru crimele comise împotriva Falun Gong.