Cum ar putea Dennis Rodman să ajute poporul nord-coreean

Shin Dong-hyuk este un activist pentru drepturile omului şi singura persoană născută într-un lagăr de muncă forţată din Coreea de Nord care a evadat într-o ţară vestică.

Shin Dong-hyuk a publicat recent in The Washington Post o scrisoare adresată baschetbalist-ului Dennis Rodman, care este prieten cu dictatorul nord corean Kim Jong Un, informându-l că patru din cinci nord-coreeni mor de foame şi că ţara sa e împânzită de lagăre de muncă forţată după modelul gulag-ului rusesc. În scrisoare, tânărul de 32 de ani îi cere vedetei americane: „...mai mult decât orice îmi doresc ca Kim Jong Un să audă plânsetele poporului său. Poate că aţi putea folosi prietenia şi timpul pe care îl petreceţi împreună sa îl ajutaţi să înţeleagă că deţine puterea să închidă lagărele şi să reconstruiască economia ţării astfel încât să îşi permită toată lumea să mănânce....Închei scrisoarea cu speranţa că vă veţi putea folosi prietenia cu dictatorul pentru a deveni prietenul poporului nord-corean”.

Shin prezintă viaţa tragică a celor născuţi în lagăre: ”la comanda paznicilor, în lagărul 14, deţinuţii sunt forţaţi să se căsătorească şi să facă copii care sunt crescuţi de paznici ca sclavi. Până să evadez în 2005 eram unul din acei scalvi. Corpul îmi e acoperit de cicatrici de pe urma torturii îndurate în lagăr.”

Corespondentul Washington Post, Blaine Harden, a scris o carte despre viaţa acestui tânăr nord-corean intitulată „Evadare din lagărul 14” expunând astfel închisorile ilegale din Coreea de Nord.

Autorul cărţii descrie „trezirea” de care a avut parte copilul născut în această vizuină a răului. La 14 ani băiatul şi-a trădat mama şi fratele pentru un bol de orez, ceea ce a dus la executarea acestora. El însuşi a fost torturat şi un deţinut a fost bun cu el, i-a pansat rănile şi i-a dat din mâncarea lui. Bunătatea acelui om a fost ceva cu totul nou pentru băiat. După aceea Shin a cunoscut un deţinut educat pe nume Park care i-a povestit că există viaţă în afara gardului de sârmă ghimpată, ce este o capitală şi că afară se mănâncă friptură la grătar. Asta i-a atras atenţia şi pentru că îi era mereu foame a început să viseze mâncare şi a hotărât să meargă să caute fripturi. „Ţinta lui ca creatură sălbatică de lagăr era auto-prezervarea şi să îşi crească numărul caloriilor. Asta a fost totul, întreaga esenţă a evadării lui. Nu îl interesau drepturile omului” relatează Harden.

Întrebat cum de a fost ignorată această situaţie groaznică privind drepturile omului, deşi există imagini din satelit cu aceste lagăre de peste un deceniu, Harden a răspuns: „..trei elemente ne-au umbrit vederea asupra acestei catastrofe la adresa drepturilor omului: nr. 1 este elementul comic al regimului. Mai ales Kim Jong-il cu aparenţa lui, cu părul lui bombastic, cu ochelarii mari şi costumul caraghios. Natura ilară a imaginilor comice ce ies din maşinăria nord coreană de propagandă a fost subliniată de Jon Stewart şi The Daily Show. Este prea haioasă şi distractivă, prea prostească şi ridicolă....motivele 2 şi 3 sunt rachetele şi focoasele nucleare.”