Cum a căzut Europa de Est pradă comunismului şi de ce e periculoasă China comunistă

Vicepreşedintele Parlamentului European Edward McMillan Scott şi europarlamentarul ALDE Leonidas Donskis au atras atenţia în două conferinţe organizate de Parlamentul European asupra pericolului profilării Chinei comuniste în lume ca ”versiune alternativă de modernitate”, în care regulile capitaliste domnesc în economie, dar în care drepturile omului sunt grav încălcate.

Noua carte a cunoscutei editorialiste americane Anne Applebaum ”Iron Curtain: The Crushing of Eastern Europe 1944-1956” a fost lansată la Parlamentul European în prezenţa mai multor europarlamentari recunoscuţi pentru activismul lor pentru respectarea drepturilor omului, printre care vicepreşedintele PE McMillan Scott, europarlamentarul lituanian Leonidas Donskis şi fostul preşedinte PE, Jerzy Buzek.

Toţi vorbitorii au apreciat faptul că volumul soţiei ministrului de externe polonez Radek Sikorski este rodul unei documentări amănunţite de teren în Europa Centrală şi de Est.

Fostul preşedinte al Parlamentului European Jerzy Buzek a subliniat ”importanţa cărţilor care descriu instaurarea comunismului în ţări precum Polonia, Ungaria şi alte state din Europa de Est pentru că ele ne amintesc cât de periculos a fost să te opui regimurilor comuniste”. În opinia sa, reformele dureroase din prezent ”sunt nimic pe lângă ce a trebuit să facem în trecut: restabilirea pluralismului, redefinirea a ceea ce este bine şi a ceea ce este rău, a adevărului şi a decenţei. Nu a fost deloc uşor după atâţia ani de comunism”.

Totodată el a făcut un apel la PE să insiste mai mult pe promovarea drepturilor omului în lume, ”pentru că aceasta este o problemă a cărei importanţă o recunosc toţi europarlamentarii”, cu scopul ca orori precum cele produse de comunism să nu se mai repete niciodată. ”Sunt prea multe regimuri represive în lume astăzi în care persoanele sunt suprimate precum în Cuba, Coreea de Nord sau Belarus”, a afirmat Buzek.

La rândul ei, Anne Applebaum a explicat că noul ei volum îşi propune să răspundă la două întrebări: Cum a început totul? Si de ce oamenii au urmat cursul impus de comunism? Laureata premiului Pulitzer pentru Jurnalism a identificat patru factori care au permis comunismului să se infiltreze în Europa Centrală şi de Est. Primul factor sunt serviciile secrete care au exterminat orice inamici potenţiali ai statului: Apoi a contat proliferarea de posturi de radio de propagandă care au diseminat ideologia comunistă, în care comuniştii aveau mare încredere, mai ales în rândul muncitorilor. Al treilea factor a fost societatea civilă (mai ales cluburile de tineret, bisericile şi toate formele de organizaţii autonome) pe care comuniştii au încercat s-o controleze sub toate aspectele. Chiar dacă au reuşit într-o anumită măsură, s-au format grupuri de rezistenţă, precum Solidarnosc în Polonia. Un al patrulea factor l-au reprezentat deportările masive de populaţie pentru a controla mai uşor bucăţi de teritoriu şi oameni. Aceşti refugiaţi deveneau dependenţi de ajutorul statului. Fiindcă îşi pierdeau locul în lume, deveneau vulnerabili şi mai uşor de controlat.

Scopul final al comuniştilor a fost, în opinia lui Applebaum, ”crearea unei societăţi totalitare în care toate instituţiile, ziarele etc. să fie o portavoce a liniei comuniste şi să nu existe nimic autonom”. Iar populaţiile din ţări precum Polonia, Ungaria sau Cehia nu s-au opus comunizării la începuturile ei pentru că sacrificiile care li se cereau ”erau foarte mici şi nu foarte importante aşa că părea prostesc să nu colaborezi”, mai spune analista. În opinia ei însă, “regimul comunist avea seminţele autodistrugerii în sine pentru că atunci când încerci să controlezi totul nu poţi să nu trezeşti nemulţumiri. Revoluţia din 1956 din Ungaria a început tot ca urmare a organizării unor grupuri dizidente de studenţi, de muncitori”, mai spune Applebaum.

”China devine tot mai puternică din punct de vedere economic, iar influenţa ei în lume creşte constant. Totuşi nu trebuie să uităm că nu putem să vorbim despre progres într-o ţară în care fiinţele umane nu sunt respectate, unde libertatea nu există şi unde oamenii recurg din disperare la autoincendiere. Nu trebuie să uităm asta în demersul nostru de a stabili un mod de abordare a relaţiei cu China şi nu trebuie să ne lăsăm convinşi prea uşor de argumentele bazate pe avantajele economice”

Paralele cu China

Vicepreşedintele PE Edward McMillan Scott a spus la rândul său că discursul lui Applebaum este foarte similar cu dezbaterea organizată tot de PE despre încălcarea libertăţii de religie şi despre recoltarea ilegală de organe în China. ”Mi-a atras atenţia ce a spus Anne Applebaum despre sistematizarea şi răspândirea comunismului pe continent, de-a lungul unei perioade, despre instalarea sistematică a partidului unic. Într-un fel provocările de astăzi sunt similare cu ţări precum China, care are partid unic şi un regim comunist dur care ţine din scurt o populaţie de peste un miliard de oameni”, a afirmat McMillan Scott.

Şi europarlamentarul Leonidas Donskis a lăudat-o pe Applebaum pentru volumul ”bogat în informaţii” şi pentru că ”înlătură sentimentul că Occidentul nu se ocupă şi nu acordă atenţie spaţiului Europei de Est”. Donskis a mai subliniat că comunismul a fost o tentativă ”de a rescrie istoria, de a schimba elitele europene, de a schimba istoria şi cultura şi de a deveni o nouă religie”. În opinia sa, acest regim a fost mai mult decât o tiranie, constituindu-se ca ”o versiune rivală a modernităţii care ar fi avut consecinţe şi mai periculoase dacă s-ar fi prelungit”.

În cadrul conferinţei despre încălcările drepturilor omului şi a libertăţii de conştiinţă în China, membrul Comitetului pentru drepturile omului din PE a atras atenţia că noua versiune de modernitate creată de China, în care regulile capitaliste domnesc în economie, dar în care drepturile omului sunt grav încălcate, reprezintă un pericol pentru întreaga lume. ”China devine tot mai puternică din punct de vedere economic, iar influenţa ei în lume creşte constant. Totuşi nu trebuie să uităm că nu putem să vorbim despre progres într-o ţară în care fiinţele umane nu sunt respectate, unde libertatea nu există şi unde oamenii recurg din disperare la autoincendiere. Nu trebuie să uităm asta în demersul nostru de a stabili un mod de abordare a relaţiei cu China şi nu trebuie să ne lăsăm convinşi prea uşor de argumentele bazate pe avantajele economice”, a concluzionat Leonidas Donskis.

De fapt şi Donskis şi McMillan Scott au semnalat implicit pericolul ca China comunistă să exporte modelul său de comunism, ambalat în succes economic, dar care ascunde grave încălcări ale drepturilor omului şi lipsa oricăror libertăţi politice şi civice, la fel cum a făcut-o URSS. Cât despre abordarea relaţiei UE-China se pun câteva întrebări esenţiale: Are Europa influenţa necesară asupra Chinei pentru a combate încălcările grave ale drepturilor omului şi pentru a determina regimul comunist să renunţe la practici oribile precum recoltarea de organe de la practicanţii Falun Gong? Este dependenţa economică într-adevăr prea puternică pentru a risca dispute cu Beijingul pe teme sensibile precum respectarea drepturilor omului?