Cum a ajuns AUR la un pas de formarea "unei maşinării politice infernale"
Politologul Cristian Andrei a opinat, după ultimul sondaj INSCOP, că cele două (foste) mari partide ale României - PSD şi PNL - care "abia mai fac 30%-35% însumat la vot (PNL şi PSD)" - nu vor mai putea câştiga/menţine peste 90% dintre primari, aşa cum au reuşit până acum.
Redăm mai jos analiza lui Cristian Andrei intitulată "Marea reorientare. Sau ce faci când îţi fug primarii (şi alegătorii)":
Începe să se contureze la orizont o mişcare de plăci tectonice în politică. „Revoluţia” la vot, cea care a rupt toate convenţiile politice pe care le ştiam, nu-şi va opri consecinţele aici. E departe de a se fi consumat.
Electoratul e aşezat în alte „forme”. România electorală are alte graniţe acum. De aceea, ideea că două partide care abia mai fac 30%-35% însumat la vot (PNL şi PSD) vor mai putea câştiga/menţine peste 90% dintre primari este o fantezie. Nu mai stă în picioare.
Chiar dacă au scutul votului într-un singur tur, primarii în funcţie, dar şi multe notabilităţi locale se vor întreba foarte curând: şi noi, încotro acum? De ce ar mai candida un primar de la un partid de 15-17%, cu perspective negative de a mai păstra guvernarea?
Presiunea spre centrul partidelor, spre guvernare, dinspre primarii proprii, este deja mare. PSD e chiar într-o poziţie şi mai delicată, fiind nevoit să reziste următorii doi ani de arşiţă, până va avea, teoretic, premierul. Iar până atunci să înghită pastila amară a tăierilor şi reformelor de tot felul. Lucrurile astea se simt deja dur la firul ierbii.
Iar tentaţia PSD de a prelua discursul AUR, de a trece în opoziţie şi de a reveni la metodele vechi ale PSD este cu atât mai mare, e palpabilă în aer. Da, primarii PSD ştiu foarte bine cu cine votează acum alegătorii lor. Spoiler alert: nu mai votează cu PSD mulţi dintre ei. Nu că la PNL lucrurile ar sta foarte diferit. Întrebaţi primarii din oraşe mai mici sau din comune.
Piaţa transferurilor de primari va fi, deci, în fierbere înspre partidele populiste. De fapt, aici stă şi pericolul structural politic pentru România: ca un partid (să zicem AUR, sau PSD) să reuşească să îmbine eficient 1) populismul cu 2) structura masivă de partid din teritoriu. Adică visul lui Dragnea de acum 8-9 ani, dar şi al altora - formarea unei maşinării politice infernale, greu de dislocat ulterior.
Soluţiile pentru partidele cândva-„mari” sunt foarte principiale, generice şi fără garanţii de succes. Să scoată figuri noi în faţă. Să facă reforme. Să se schimbe etc. Şi în final poate chiar să candideze tot la pachet.
Culmea e că formula de tip Iohannis, de alianţă perpetuă PSD-PNL, pare a fi acum cam singura idee care le-ar putea salva puterea politică locală pe termen scurt. Dacă nu fac totuşi şi altceva.
În mod paradoxal, cea mai bună formulă pentru a mai rămâne relevanţi, în faţa valului populist, şi pentru a face şi o reformă a cadrelor locale ar fi ... tocmai revenirea la două tururi la primar. Lucru care ar permite realizarea de alianţe pragmatice locale în faţa populiştilor, în turul al doilea, ar deschide piaţa pentru lideri locali noi şi ar da şansa partidelor să-şi păstreze identitatea. Asta, ca să nu se ajungă la alianţe şi mai ciudate şi dubioase decât ce avem acum la guvernare, care sunt greu de digerat de oricine.
Aş putea să explic şi cum un singur tur la primar conduce la polarizare şi mai mare, cum a ajuns un bumerang care vine fix în dinţii PNL şi PSD, dar asta e altă poveste, într-un moment când guvernarea deja se împiedică serios în fiecare zi şi se întrevede cu greu şi viitorul de peste doar 2-3 luni.
