Congo, minereuri extrase cu mâinile goale pentru chinezi

Timp de decenii, subsolul Republicii Democratice Congo a avut o mare putere de atracţie pentru companiile miniere străine. Aici se află una dintre cele mai importante rezerve de minereuri din lume. Pentru aceste minereuri congoleze s-au purtat războaie în partea de est a ţării, în ideea că dacă ocupi solul, utilizezi subsolului şi poţi face o mulţime de bani.

În partea de sud a Republicii Democratice Congo se află regiunea Katanga, care este cunoscută pentru tentativa de secesiune din anii 60. Aici operează de mulţi ani numeroase întreprinderi miniere, furnizori şi comercianţi din diferite ţări.

China este pe cale de a deveni actorul economic cel mai prezent şi influent în sectorul minier din ţara africană. Companiilor miniere chineze din Katanga sunt acuzate, potrivit unui raport recent al Amnesty Internaţional, de grave încălcări ale drepturilor omului.

Extracţia de cupru şi cobalt este încredinţată "artizanilor", care sunt prost plătiţi şi exploataţi până la epuizarea fizică. În fiecare an, mulţi dintre aceştia mor sau sunt grav răniţi. De multe ori ei lucrează cu mâinile goale, fără echipamente de protecţie, în locuri slab ventilate, unde temperaturile pot fi extrem de mari.

Amnesty Internaţional a vizitat mina din Tilwezembe, la 30 de kilometri de oraşul Kolwezi. Condiţiile de muncă sunt periculoase, exploatarea şi abuzurile sunt pe ordinea de zi. Aici s-au înregistrat răniţi şi decese cauzate de alunecări de teren, căderi de pietre sau lipsă de ventilaţie adecvată.

"Artizanii" din Tilwezembe vând minereurile companiei private Misa Mining care operează acolo. Instituţiile de stat, inclusiv poliţia, care ar trebui să supravegheze desfăşurarea activităţilor, nu fac nimic pentru a remedia condiţiile de muncă îngrozitoare. Reprezentanţi Misa Mining au afirmat că nu sunt conştienţi de problemele legate de drepturile omului.

Nu numai că autorităţile congoleze nu fac nimic pentru a preveni încălcările drepturilor omului pe care le comit companiile miniere şi comercianţii, ci chiar participă la acestea în mod activ. Pentru a facilita extracţia de minereuri şi a le face pe plac companiilor chineze evacuează comunităţi întregi de pe pământurile lor fără nici un scrupul.

Raportul Amnesty Internaţional menţionează, printre altele, cazul a 300 de familii din oraşul Luisha, evacuate în 2012, când compania chineză Congo Mining Corporation Internaţional (CIMCO) a obţinut drepturile pentru exploatarea unui loc chiar în centrul oraşului.

Un oficial local a dat un aviz de numai două săptămâni familiilor, după care au fost transferate într-un alt loc, în camioane care aparţineau aceleaşi companii CIMCO. Ei au fost pur si simplu lăsaţi singuri, fără adăpost şi fără nicio infrastructură.

Mai mult decât atât, la scurt timp după ce au fost transferaţi, muncitorii unei companii chino-congoleze, Comilu, însoţiţi de ofiţeri de poliţie, au folosit buldozere şi excavatoare pentru a crea un şanţ de trei metri lăţime, împiedicând astfel accesul la un drum de ţară folosit timp de decenii de populaţia locală pentru a ajunge la câmpurile lor şi la sursele de apă potabilă. Acum, călătoriile lor sunt mult mai lungi.

Când locuitorii au protestat, agenţii de poliţie au tras în aer focuri de armă iar un bărbat a fost ucis de un glonţ rătăcit.

Contactate de Amnesty Internaţional, multe dintre companiile citate în raport au încercat să nege orice responsabilitate privind încălcările drepturilor omului şi au dat vina pe autorităţile locale.

Conform Principiilor directoare ale ONU privind întreprinderile şi drepturile omului, companiile sunt obligate să respecte toate drepturilor omului. La rândul său, guvernul ţărilor de unde provin companiile, în acest caz China, are responsabilitatea de a se asigura că acestea nu contribuie la încălcarea drepturilor omului în ţările în care îşi desfăşoară activitatea, respectiv Republica Democrată Congo.

Amnesty Internaţional a transmis raportul său societăţilor chineze implicate în industria minieră din Republica Democratică Congo, cerându-le să dovedească că intenţionează să se angajeze în mod serios în respectarea drepturile comunităţilor pe teritoriul cărora operează.

Nu a primit încă niciun răspuns.