Drama unei ţări care îşi vinde propriii copii

În China poţi cumpăra orice cu bani. Absolut orice îti trece sau (mult mai înţelept) nici nu îţi trece prin cap. Organe vitale pentru transplanturi, sau cadavre plastinate de la prizonieri de conştiinţă omorâţi. Totul în China se tranzacţionează, viaţa se tranzacţionează, moartea se tranzacţionează, totul e pe bani.

Mai recent, spitalele din centrul Chinei, după ce au făcut publicitate la organe (două la preţ de unul, cumperi o inimă, nu reuşeşte transplantul, pe a doua ţi-o dăm gratuit şi nu, nu e o glumă, e un adevăr) acum fac publicitate la vânzarea de copii. Spitale din oraşul Zhengzhou, provincia Henan fac publicitate pe faţa vânzărilor de copiii abandonaţi. Unele au reclame la "acest serviciu" puse chiar pe zidurile lor.

Un băieţel costă 5.878 de dolari, în timp ce o fetiţă valorează în jur de 3.918 de dolari, potrivit unui raport realizat de Radio China Naţional (RCN).

Filiere oficiale de vândut copii

Pruncii sunt marfă în China. Există două filiere prin care regimul comunist chinez vinde copiii. Spitalul şi orfelinatul. Ambele, instituţii de stat.

Copii nedoriţi (până la proba contrarie) se vând în spitale, acolo unde au fost abandonaţi.

Reporterul RCN a apelat un număr de telefon care însoţea reclamele acestui serviciu. Sub pretextul că doreşte să cumpere un copil, s-a interesat ce va primi de banii lui. De cealaltă parte a firului, i s-au dat asigurări că bebeluşii sunt sănătoşi, că sunt mulţi şi are de unde alege.

Când a fost întrebat de unde vin copiii, interlocutorul a precizat că nu au fost răpiţi şi că majoritatea dintre ei sunt copii nedoriţi de mame tinere care lucrează şi care nu pot să aibă grijă de ei.

Însă nici în China copiii nu apar aşa, din senin, iei unul acasă şi zici lumii că este al tău. Este dificil să înregistrezi copilul în controversatul sistem hukou de evidenţă a locuinţelor la chinezi, dacă nu ai dovezi care să ateste naşterea în familia care îl declară sau că a fost înfiat legal. Statul urmăreşte cu ochi de vultur înregistrarea bebeluşilor, pentru a preveni abateri de la legea unicului copil.

Spitalele care vând copii în China, rezolvă şi problema respectivă. Oferă şi certificate false de la orfelinate, ce mai apoi pot fi folosite pentru a dovedi ca pruncul a fost adoptat. Cel puţin, reporterului RCN i s-a oferit unul de către spitalul la care a sunat.

Copiii victime ale legii unicului copil, sunt vânduţi la orfelinat.

Dar mai întâi, luaţi cu forţa din familiile lor. În China există o lege strâmbă, care le interzice familiilor să aibă mai mult de un singur copil. Cine o încalcă, are de suferit. În extremis, rămâne fără copil. Este confiscat de stat.

The Economist a dezvăluit recent un nou fenomen: În China, copiii nedeclaraţi sunt confiscaţi şi trimişi în orfelinate. După care sunt valorificaţi. Pe bani.

Potrivit presei locale, autorităţile chineze iau pur si simplu copiii născuţi ilegal din familiile lor, şi apoi îi trimit în orfelinate, de unde sunt adoptaţi de familii de străini.

Preţul? Aliniat la cel din spitale. În jur de 3.000 de dolari o fată şi 5.000 de dolari un băiat.

De unde are China atâta "marfă" vie de vândut?

Din două surse:

Mama muncitoare

În China din ce în ce mai industrializată a apărut o nouă subcategorie socială, mama muncitoare. Prea săracă, prea muncită, prea dezorientată şi lipsită de repere ca să mai crească copiii. Dezrădăcinată de la ţară şi ajunsă în uzine, nu mai are repere, nu mai are familie să o ajute, nu mai are valori. Aşa ca pruncii neplanificaţi, rezultaţi din "accidente" sunt abandonaţi la spital. Care spital îi poate transforma (şi-i şi transformă) în produs comercial.

Mama cazută sub incidenţa legii unicului copil

La lansarea sa, în 1979, politica unui singur copil era susţinută de pedepse dure pentru cei care care o încălcau. "Dacă sterilizarea sau avortul vor fi refuzate, casele vor fi dărâmate şi vacile confiscate", spunea legea, scrie The Guardian.

Între timp, legea s-a mai "îmblânzit". Cine îndrăzneşte să facă mai mult de un singur copil, va suporta consecinţele. Constând în cazurile fericite doar în amenzi usturătoare. 25.000 de lire sterline, afirmă unele surse. Enorm pentru o familie chineză, chiar dacă nu sunt oameni săraci.

În cazurile nefericite, dar cele mai numeroase, consecinţa unei a doua sarcini constă în avort forţat.

În China, au loc anual 13 milioane de avorturi, multe dintre acestea comandate chiar de autorităţile locale.

În 2012, cazul lui Feng Jianmei, o femeie din provincia Shaanxi, nordul Chinei, forţată să avorteze în luna a şaptea de sarcină, a şocat o lume întreagă, după ce pe Internet au fost postate fotografii cu Feng Jianmei, întinsă pe pat şi privindu-şi neputincioasă fătul mort şi însângerat, aşezat pe o folie de plastic.

“[Feng Jianmei] mi-a spus că nu a fost niciodată de acord cu avortul. A fost târâtă de cinci bărbaţi, care au ţintuit-o la pământ, i-au pus o pernă pe cap şi degetul în cerneală, pe care apoi l-au presat pe formular (n.r. de consimţire a avortului). Apoi au injectat prin burta ace cu otravă în capul fătului. Iar copilul, care se mişca şi lovea în burta, s-a oprit brusc. După două zile, în dureri groaznice, a născut fătul mort”, este declaraţia mamei, redată de Chai Ling, fondatoarea unei grupări pentru apărarea drepturilor femeilor în China.

Sigur, n-a fost degeaba, în China totul se plăteşte, statul evaluează totul în bani. 70.000 de yuani (8.970 euro) a încasat tânăra mamă de la autorităţile chineze. La atât a fost evaluată suferinţa ei.

Este doar una dintre sutele de mii de victime pe care comuniştii au forţat-o la avort. Chen Guangcheng, un cunoscut militant al drepturilor omului din China, a făcut mai mulţi ani de închisoare după ce a dezvăluit sute de cazuri de avorturi forţate în provincia în care locuia. Autorităţile chineze, neagă evident, orice implicare în acest fenomen.

În ianuarie 2011, Ileana Ros-Lehtinen, preşedinte al Comisiei pentru afaceri externe a Camerei Reprezentanţilor din S.U.A. şi-a asigurat compatrioţii că i-a transmis şefului statului chinez de la vremea respectivă, Hu Jintao, o listă detaliată de întrebări legate de respectarea, respectiv nerespectarea drepturile omului la chinezi.

"Dintre toate problemele pe care le-am abordat, singura la care domnul Hu a răspuns este cea privind practica chineză de avorturi forţate", a indicat reprezentanta Floridei, după întâlnirea sa cu preşedintele chinez. "Am fost surprinsă că el afirma că o asemenea practica nu există" a adăugat ea.

Există. O mărturisesc numeroase femei.

Iar pruncii ce au şansa să nu fie omoraţi în timpul celor 9 luni cât stau în burtă, devin după aceea marfă în sistem. Copiii confiscaţi de regim.

Concluzii

Potrivit Raportului privind Traficul de Persoane din 2012 publicat de Departamentul de Stat al SUA, statul chinez nu are legi cuprinzătoare de combatere a traficului de persoane iar eforturile în direcţia prevenirii acestui fenomen au fost minimale. Cu rezultate tot minimale, evident. China a rămas o ţară de rangul 2 în Watch List pentru al 8-lea an consecutiv, deoarece nu respectă standardele Actului de Protecţie a Victimelor Traficului.

Şi este absolut logic să n-aibă reguli. Pentru ca statul este principalul traficant. Nu văd cum statul s-ar putea auto-aresta.