Conflictul Iran-SUA. Mecanismul elveţian asigură, din nou, comunicaţii în vremuri de criză majoră

Pe 4 ianuarie, la două zile după uciderea generalului Qassem Soleimani, în timp ce Donald Trump ducea un război al declaraţiilor afirmând că va distruge 52 de ţinte, inclusiv site-uri de patrimoniu iranian drept represalii în cazul în care SUA ar fi fost atacată de iranieni, preşedintele american folosea în secret un canal criptat pentru a întoarce lumea din pragul războiului.

După cum relatează WSJ, la doar câteva ore după atacul SUA asupra lui Qassem Soleimani, administraţia Trump a trimis un mesaj urgent înapoi la Teheran: „Nu escaladaţi”. Mesajul fax criptat a fost trimis prin intermediul Ambasadei Elveţiei în Iran, unul dintre puţinele mijloace de comunicare directă şi confidenţială dintre cele două părţi, au declarat oficialii americani pentru WSJ.

Apoi, în timpul încercărilor frenetice de a descâlci situaţia, chiar şi în condiţiile în care liderii americani şi iranieni stârneau fervoare naţionalistă, Casa Albă şi Teheranul schimbau mesaje secrete fiind mult mai ponderaţi decât retorica aruncată în mass media.

După o săptămână şi un atac cu rachete iranian, Washingtonul şi Teheranul s-au retras dintr-o poziţie extrem de aproape de un conflict militar.

"Nu comunicăm cu iranienii atât de mult, dar atunci când o facem, elveţienii joacă un rol esenţial în transmiterea de mesaje şi evitarea calculelor greşite", a afirmat un oficial al SUA.

În timp ce un purtător de cuvânt al misiunii Iranului la ONU a refuzat să comenteze schimburile de mesaje, el a spus „apreciem [elveţienii] pentru eforturile pe care le depun pentru a oferi un canal eficient de schimb de comunicaţii când şi dacă este necesar”. Un alt oficial iranian a declarat că transmiterea de mesaje folosind canalul elveţian a oferit un pod atunci când toate celelalte sunt aruncate în aer: „În deşert, chiar şi o picătură de apă contează”.

În retrospectivă, cu greu ar putea fi o surpriză faptul că elveţienii, care îşi fac un punct de onoare din neutralitate, sunt ultima cale pentru a preveni un potenţial război.

După cum remarcă WSJ, de la Ambasada Elveţiei, un palat din epoca şahului iranian, cu vedere către Teheran, rolul ţării de intermediar diplomatic s-a întins pe parcursul a patru decenii turbulente şi a şapte preşedinţii, de la criza ostaticilor din mandatul lui Jimmy Carter până la acordul nuclear al lui Barack Obama. Dar rareori a fost testat atât de brutal.

Iată derularea scenariului în timpul ultimelor escaladări.

Primul fax american a fost trimis imediat după ce Washingtonul a confirmat moartea lui Soleimani, cel mai important personaj din Corpul Gărzilor Revoluţionare Islamice din Iran, au declarat oficialii americani.

Mesajul a ajuns cu ajutorul unui aparat de fax criptat special într-o cameră sigilată a misiunii elveţiene - cea mai durabilă şi mai secretă metodă de la Revoluţia Islamică din 1979 - pentru transmiterea mesajelor de la Casa Albă la conducerea supremă a Iranului şi înapoi, mai ales în condiţiile în care cele două naţiuni sunt concomitent angajate în campanii de propagandă menită să câştige puncte pentru politicieni.

La începutul zilei de vineri, la doar câteva ore după moartea lui Soleimani, ambasadorul elveţian Markus Leitner, un diplomat de carieră în vârstă de 53 de ani, a transmis mesajul american personal ministrului iranian de Externe, Javad Zarif.

Previzibil, Zarif a răspuns mesajului american cu furie, potrivit unei surse din WSJ: "[Secretarul de Stat al SUA, Mike] Pompeo este un huligan", ar fi spus el, potrivit unui oficial american informat. "SUA este cauza tuturor problemelor".

SUA ar putea fi într-adevăr cauza tuturor problemelor, dar are şi toate armele şi, în ciuda retoricii pompoase, Iranul ştia bine că nu poate spera să scape fără a risca practic totul. Acesta este motivul pentru care Iranul a profitat rapid de medierea lui Leitner.

Ambasadorul elveţian - care vizitează în mod regulat Washingtonul participând la şedinţe cu uşile închise cu Pentagonul, Departamentul de stat şi liderii agenţiilor de informaţii dornici să-şi pună la punct cunoştinţele despre politica opacă şi fluidă a Iranului - a petrecut următoarele câteva zile după uciderea lui Soleimani transmiţând înainte şi înapoi mesaje de foarte mare importanţă, însă pe canale cât mai obscure.

La scurt timp după ce Trump a replicat, pe 4 ianuarie că SUA au ales 52 de ţinte iraniene pentru o eventuală escaladare, Zarif a răspuns la fel de beligerant a doua zi: „O amintire pentru cei halucinaţi despre imitarea crimelor de război ISIS, vizând moştenirea noastră culturală”, a scris el. "De-a lungul mileniilor de istorie, barbarii au venit şi au făcut ravagii în oraşele noastre, ne-au distrus monumentele şi ne-au ars bibliotecile. Unde sunt ei acum? Noi suntem încă aici, şi suntem în picioare."

Cu toate acestea, în timp ce Zarif căuta să imite declaraţiile belicoase ale lui Trump pe Twitter, ministrul iranian de Externe l-a chemat pe ambasadorul elveţian pentru a trimite un mesaj în SUA. Acesta a fost mai rezervat, iar declaraţiile ulterioare ale ambelor părţi au contribuit la prevenirea greşelilor, au declarat oficialii.

„Atunci când tensiunile cu Iranul au fost mari, elveţienii au jucat un rol util şi de încredere pe care ambele părţi îl apreciau”, a declarat un înalt oficial al administraţiei Trump. „Sistemul lor este ca o lumină care nu se stinge niciodată”. Spre deosebire de Twitter, un mediu pentru răspândirea premeditată, falsă, a ameninţărilor pentru consumul de masă şi al cărui unic scop este să distragă ceea ce se întâmplă cu adevărat în culise".

Nu este pentru prima dată când elveţienii au ajutat la frânarea unor situaţii extrem de primejdioase în Orientului Mijlociu: ei au servit ca mesageri între Washington şi Teheran din 1980, imediat după invadarea Ambasadei americane - şi luării a 52 de ostatici de către revoluţionarii iranieni.

Diplomaţii elveţieni numesc acest rol „brieftrager” sau „poştaş”.

În anii de după invazia Irakului condusă de SUA în 2003, mesajele transmise de elveţieni au ajutat la evitarea confruntărilor directe. Când preşedintele Obama şi-a asumat funcţia, Elveţia a găzduit discuţiile care au dus la acordul nuclear din 2015, aşa controversat cum era.

Când Washingtonul a ridicat sancţiunile, companiile elveţiene au avut posibilitatea informării imediate, un avantaj asupra competiţiei. Când Trump a reimpus sancţiunile, le-a dat elveţienilor un număr de telefon pentru a-l transmite iranienilor, spunând: „Aş dori să mă sune”.

Până acum, Teheranul a continuat să vorbească prin elveţieni.

De ce această metodă arhaică de comunicare s-a dovedit atât de eficientă în stoparea marilor conflicte din Orientul Mijlociu?

Foştii ambasadori elveţieni spun că acest canal diplomatic este eficient deoarece SUA şi Iranul pot avea încredere că un mesaj va rămâne confidenţial, va fi livrat rapid şi va ajunge doar la destinatarii respectivi.

Declaraţiile transmise pe canalul din spate sunt întotdeauna precise, diplomate şi lipsite de emoţii, lucru care este clar imposibil pe platforma de socializare preferată a lui Trump, Twitter, pe care o foloseşte precis în sens opus - pentru a stârni indignarea şi a apela la emoţiile de bază ale grupului său de suporteri.

Elveţia, o ţară fără mare, de nouă milioane de locuitori, fără armată permanentă, unde toată lumea deţine o armă, îşi îndeplineşte cu succes rolul de „poştaş” neutru al lumii (şi până de curând, bancher secret) pentru a accesa marile puteri.

Vorbind despre băncile elveţiene, WSJ observă că în prezent diplomaţii elveţieni încearcă să obţină permisiunea Washingtonului pentru ca băncile elveţiene să finanţeze exporturile către Iran care nu sunt supuse unor sancţiuni - cum ar fi alimente şi medicamente. "Facem lucruri pentru comunitatea mondială şi este bine", a afirmat un fost ambasador. „Dar este bine şi pentru interesele noastre.” Bineînţeles că este: pentru privilegiul de a finanţa cele mai fundamentale nevoi umane, aceleaşi bănci elveţiene pot percepe dobânzi exorbitante într-o ţară care de ani de zile a avut o rată oficială negativă a dobânzii.

Iranul nu este singurul punct geopolitic în care Ambasada Elveţiei reprezintă interesele SUA sau ale altor ţări după destrămarea relaţiilor diplomatice: Elveţia deţine acum şase mandate, inclusiv reprezentând Iranul în Arabia Saudită, Georgia în Rusia, Turcia în Libia şi SUA în Cuba, potrivit WSJ. În aprilie 2019, administraţia Trump a cerut oficialilor de la Berna să o reprezinte în Venezuela, dar guvernul preşedintelui Nicolas Maduro nu a dat încă aprobarea.

Cu alte cuvinte, dacă lumea are vreo speranţă de a evita un război complet între SUA şi Iran, va trebui să treacă prin Berna, cel puţin la figurat. Pe măsură ce tensiunile dintre Washington şi Teheran s-au accentuat, canalul elveţian a rămas activ. În decembrie, cele două ţări au făcut schimb de prizonieri într-un hangar special pe aeroportul din Zurich - trimisul special al SUA pentru Iran, Brian Hook, şi Javad Zarif, fiind în camere separate, în timp ce un diplomat elveţian a administrat desfăşurarea schimbului cu atenţie.