Conflictul din Congo pricinuieste mari pierderi in timp ce partile vorbesc despre pace

In timp ce discutiile pentru pace din Kenya incearca sa incheie razboiul din Congo de Est, foametea si bolile nascute din conflict ucid tineri si persoane slabite, intr-o recolta zilnica a mortii.

Lista mortilor din tabara de refugiati Kilimani din Masisi, Republica Democrata Congo de Nord, provincia Kivu, demonstreaza ca cifra victimelor crizei umanitare datorate razboiului este in crestere desi se credea ca a ucis mai mult de 5 milioane de oameni intr-un deceniu.

Dupa saptamani de lupta confuza ce a stramutat mai mult de un sfert de milion de oameni, solii guvernului se intalnesc cu rebelii congolezi Tutsi in Nairobi in incercarea de a incheia dusmania politica si etnica grava de la granitele estice.

Regiunea violenta si instabila a vazut o serie de initiative de pace nereusite, si in ciuda unei stari relative de liniste in bataliile majore, ce a urmat unei declaratii de incetare a focului a rebelilor, sistemul umanitar de urgenta intrevede putine semne de ameliorare.

Josephine Foraha a fugit in Kilimani in mai anul trecut, atunci cand rebelii loiali renegatului Tutsie, Generalul Laurent Nkunda, s-au napustit asupra satului ei. Ea, sotul ei si noua de copii au ramas in tabara dupa ce un acord de pace din ianuarie 2008 nu a reusit sa sfarseasca conflicte dintre rebeli, armata si militiile pro-guvernamentale.

Au platit un pret greu pentru ca au rama

"Sotul meu a fost primul care a murit" a spus Foraha, in timp ce ea sta inghesuita, cu un copil legat in spate, intr-un adapost facut din frunze de banan ce era casa a opt membri ai familiei.

"Inima lui s-a rupt. Nu voia sa mance. Primul dintre copiii mei a murit in septembrie, cel de-al doilea in octombrie" a adaugat ea.

Pe dealurile ce dau inspre Masisi, trei militii rivale si grupuri de rebeli, precum si Armata Nationala isi au bazele.

Acestea includ rebelii Hutu din Ruanda, unii dintre ei participand la genocidul asupra Tutsis din Ruanda din 1994. Ei patruleaza neobositi.

Grupurile inamice se lupta pentru controlul caii din muntele noroios, afectata de alunecari de teren, care este traseul de aprovizionare al spitalului local administrat de grupul de caritate medical Medecins Sans Frontieres.

Luptatorii de multe ori jefuiesc centrele locale de sanatate si perturbeaza incercarile de a le aproviziona din nou.

"Oamenii de aici isi asuma un risc de fiecare data cand ajung pe acest drum", a spus Emma Zoratti, sefa echipei MSF din Masisi.

Personalul responsabil cu sanatatea a parasit multe zone de conflict din Kivu de Nord. Fiecare influx succesiv de refugiati creste riscul unor epidemii moartale, dar multi sunt prea speriati ca sa mai caute tratament.

"Ei nu vin. Chiar si atunci cand copiii lor sunt foarte bolnavi, ei nu vin. Cei care ajung in final se gasesc intr-un stadiu prea avansat pentru a fi salvati" a spus Zoratti, sefa MSF.

Razboiul de lunga durata din Congo, hranit de ura etnica si de concurenta pentru bogatiile minerale ale tarii, este descris de persoanele ce ofera ajutor drept cel mai mortal conflictului de la al doilea razboi mondial.

Cea mai mare parte a mortilor sunt victime indirecte ale razboiului, murind din cauza unor boli tratabile, cum ar fi malaria, diareea, holera si agravate de o lipsa a canalizarii, de un sistem de sanatate slab si de malnutritia larg raspandita, toate fiind produse inrudite ale conflictului.

"Ce mi-a ucis sotul, ce mi-a omorat fetele, este inca acolo. Este acest razboi", a spus Foraha.

Copii dintr-un sat din afara Masisi sunt loviti din greu de o epidemie recenta de pojar ce a umplut salile de carantina ale spitalului.

Personalul medical a spus deja ca cei care sufera de malnutritie acuta este putin probabil sa supravietuiasca. Altii risca sa isi piarda vederea.

Multi nici nu mai au puterea de a plange

Fiecare schimb se lupta cu potopul de raniti ce invadeaza camerele de operatie.

Medicii au lucrat saptamani intregi pentru a salva piciorul copilului de 12 de ani Bananiye Hakiza dupa ce a fost impuscat de catre militiile pro-guvernamentale.

In final el a implorat ca acesta sa-i fie amputat si sta descurajat in patul lui, cu o patura acoperindu-i ciotul.

"Atata timp cat nu exista nici un fel de securitate, nu putem merge acasa" a spus Rwarakabije, un rezident al taberei de refugiati Kilimani.

Misiunile supraincarcate de mentinere a pacii ale ONU din Congo au trebuit sa faca fata catorva luni de intarziere inainte ca intaririle cerute sa ajunga, iar Uniunea Europeana pare sa fie impartita daca sa trimita o forta de reactie rapida pentru a ajuta la protejarea civililor congolezi fara aparare sau nu.