Cocalarul – un specimen mioritic
Cuvantul cocalar se impune in mod pregnant in limbajul colocvial al romanasului mioritic, desi, intial, a avut un sens argotic si era folosit mai ales de un grup social restrans (vagabonzi, delincventi) pentru a nu fi inteles de plebea miortica. In ultimii ani insa termenul de cocalar (pe care eu imi fac mea culpa si recunosc ca nu il stiam pana mai acum un an) apare in peisajul cotidian si devine o mica vedeta in registrul colocvial, este en vogue si este folosit ad nauseam de toate paturile sociale.
Ce este un cocalar?
Pe scurt, cocalarul, inlocuieste vechiul si mai cunoscutul cuvant - mitocan. Are un sens peiorativ si este folosit pentru a aseza in rafturile diverse ale societatii, o anumita categorie sociala care iese in evidenta prin lipsa de cultura si respect pentru ceilalti si prin stilul ostentativ de e etala kitsch-ul reprezentat prin lanturi de „goldean” cat degetul mare de groase, toale mulate pe corp, cu sclipici si musai de marca, parul gelat in cateva straturi si cu un Iphone ultimul tip setat cu soneria pe acordurile maestrului Guta... Cocalarul este un fitos prin definitie care sfideaza orice bun simt si incearca sa publice un nou cod de conduita in societate: „Codul bunelor maniere de cocalar”.
„Dictionarul urban” are ca definitie pentru cocalar: „Taran, total necool, tigan, manelist, imbracat foarte urat, de prost gust", iar in „Dictionarul de Argou”, editia 1996, al Ninei Croitoru Bobarniche in dreptul cuvantului cocalar am gasit: „tigan care cauta prin gunoaie, tigan bisnitar, smecheras de cartier".
Cum recunosti un cocalar? Dar o cocalara?
Nucleul termenului e legat in mod evident de statutul social si de marcile sale exterioare (imbracaminte sau comportament). Am sa va dau un simplu exemplu de comportament de cocalar autentic si sunt sigur ca mai toti v-ati lovit de el in trafic. Cocalarul se considera regele soselelor si pentru el regulile de circulatie sunt facute doar pentru prosti... Cocalarul mioritic depaseste coloana ce sta la semafor, incadrandu-se pe banda de facut la stanga, iar la schimbarea semaforului tasneste ca o zvarluga si iti ia fata cu al sau „beamveu” bengos de cocalar ciumeg. Daca la schimbarea semaforului eziti mai mult de o fractiune de secunda, cocalarul din spatele tau se infige in claxon mai ceva ca Vasile Roaita pe sirena...
Va intrebati daca termenul de cocalar este unisex... Ei bine, nu!!! Avem si varianta feminina de cocalarita sau pitipoanca. E doar o chestie de semantica. Ideea este insa aceeasi. Pitipoancele sunt usor de recunoscut dupa buzele conturate strident cu ruj rosu aprins, peste care s-au dat cu gloss ca sa para wet (adica umede) de parca ar fi baut din sticla cu ulei si au uitat sa se stearga!!! Desigur, etaleaza si un decolteu foarte generos si cu sclipici pe sanii descoperiti mai mult de jumatate din cat poate acoperi sutienul. Ele ofera zambete largi numai masculilor potentati financiar, avand o tehnica de flirt foarte bine pusa la punct! Pentru plebea de rand, adica pentru cei fara potential financiar care sa le sustina stilul lor de viata de pitipoanca elevata isi lasa colturile gurii in jos oferind un flegmatism pe masura sau o privire dispretuitoare...
Cocalarismul mioritic devine o stigma sociala, care-si pune amprenta in toate activitatile si sferele sociale si care creeaza un abis intre bunul simt si mitocanie, mitocanie ridicata la rang de „vedeta".
Din vocabularul unei pitipoance nu lipseste iritantul si omniprezentul: „Fata"! Exemplu: „Fataaaa, vezi ca aluia cu beamveu negru ii place de tine, fata!” De obicei vorbesc la un nivel fonic ridicat si daca esti in apropierea lor, poti afla noile exemplare de pitipoance debutante care s-au alaturat lotului lor, care dintre ele si-au „tunat” sanii sau si-au „botoxat” buzele, dar si cum le satisfac sau nu barbatii/amantii.
Viitorul cocalarului
Cocalarismul mioritic devine o stigma sociala, care-si pune amprenta in toate activitatile si sferele sociale si care creeaza un abis intre bunul simt si mitocanie, mitocanie ridicata la rang de „vedeta".
Cocalarismul, din pacate, il intalnim in toate sferele sociale incepand cu cei din subsolul societatii si culminand cu cei de sus... Chiar si in politica se simte izul de cocalar, prin limbajul de cartier folosit de unii demnitari, ca deh, „asa vrea muschii lor”, dar si prin gesturi sau atitudini mai putin elevate. A fi cocalar devine un modus vivendi, la care destul de multi aspira si care incearca din rasputeri sa emuleze pe cocalarii de frunte, deja consacrati in ale cocalariei.
