China necenzurată: A murit democraţia în Hong Kong(?) (video)

Satiră politică

Iată cum acei protestatari pisălogi, care au “făcut rău” oamenilor buni din Hong Kong, care au blocat traficul şi au “dăunat” afacerilor, au fost, în cele din urmă, dispersaţi. Tipii cei buni au pierdut. Democraţia din Hong Kong... a murit! Iar drumul înainte este deschis pentru “o ţară, un sistem”!

Au existat şi câţiva încăpăţânaţi rămaşi în urmă, pe care poliţia a fost nevoită să îi îndepărteze, însă, până la urmă, mişcarea trepidantă care durase aproape trei luni a dispărut de-a binelea, cu desăvârşire: baricadele au fost coborâte, corturile strânse, iar străzile au ajuns să fie ocupate numai de maşini.

Dacă ar fi să învăţăm o lecţie din asta, ar fi despre câtă putere are guvernul din Hong Kong şi despre felul în care oficialii nici măcar nu s-au mai deranjat să iasă în public, la final, ca să lase Beijingul să preia controlul. Ce sursă de inspiraţie... CY Leung a afirmat că forţele sale erau pregătite să înfrunte o “rezistenţă furioasă”. Trebuie doar să-i fi văzut pe aceşti protestatari neascultători cum îşi demontau paşnic corturile. Bine, sunt sigur că erau, pur si simplu, prea furioşi pentru a mai opune rezistenţă.

Şi, cât încă mai suntem la acest subiect, haideţi să aruncăm o privire asupra poliţiştilor din Hong Kong! Cu câtă vitejie se ghemuiau ei în spatele epistaţilor şi ordinelor judecătoreşti pentru a elibera străzile...

Acum, unii s-ar putea gândi, din cauza tuturor acelor afişe prin care spuneau “Vom reveni”, că această mişcare, într-un fel sau altul, nu s-a sfârşit. Însă, sunt doar entuziasmaţi probabil, pe seama noului film Terminator.

Să ştiţi că m-am “temut” pentru o clipă că poate Partidul Comunist nu a câştigat; că acesta a fost doar primul semn al unui lucru nou, care a fost o scânteie în inimile oamenilor din Hong Kong şi că eliberarea zonei Admiralty nu ar fi sfârşitul Revoluţiei Umbrelelor, ci începutul unui nou capitol. Dar, astea sunt doar vorbe nebuneşti, nu?

Ei bine, Emily Lau, preşedinta Partidului Democrat percepe lucrurile uşor diferit: “Aşadar, dacă această fază se apropie de încheiere, nu înseamnă că mişcarea democratică s-a sfârşit, nici vorbă. Consider că ei, toţi protestatarii, trioul de protestatari, au imprimat mişcării multă energie şi că au trezit o întreagă generaţie; iar eu nu cred că aceşti oameni vor mai adormi încă o dată.”

Deci, situaţia asta... ar urma doar să se “înrăutăţească”? Adică, forţele tiraniei şi opresiunii nu au câştigat?!

Ştiţi, atunci când Leung a spus că erau pregătiţi să se ocupe de o rezistenţă furioasă, poate că el nu îi înţelesese niciodată, cu adevărat, pe protestatari. Poate că ei nu erau, de fapt, duşmanii, ci erau doar oameni care doresc un Hong Kong mai bun.

Iar guvernului nu ar trebui să îi fie frică de populaţie. Oamenii nu au nevoie să fie păstoriţi ca oile de un regim cu mână de fier, care vrea să obţină un soi de “armonie şi stabilitate socială”.

Este posibil ca undeva, un loc unde oamenii îşi iubesc patria şi sunt implicaţi în modul în care ea este condusă, să fie tipul de ţară cel mai stabil. Staţi puţin, tocmai am avut eu oare un moment de seriozitate? Să mă scuzaţi.

Ce credeţi dvs că aşteaptă Hong Kong-ul în viitorul apropiat? A câştigat oare Beijing-ul bătălia? Sau, este acesta numai începutul unei Chine libere?