China îşi creşte viteza de stocare a petrolului pe fondul creşterii tensiunilor în Asia

Deoarece vestul se pregăteşte să sancţioneze Rusia, Beijing-ul a ordonat o creştere fără precedent a rezervelor sale petroliere, la o scară suficient de mare pentru a dezechilibra,l piaţa mondială, raportează, marţi, The Telegraph.

Aceste măsuri vin pe fondul creşterii tensiunilor din Marea Chinei de Sud şi a posibilelor sancţiuni împotriva Rusiei în urma crizei din estul Ucrainei. Analiştii sunt de părere că China îşi adună rezerve în cazul posibilităţii creşterii preţului petrolului sau a întreruperii distribuţiei de petrol.

Agenţia Energetică Internaţională a declarat în ultimul său raport lunar că importul zilnic de petrol al Chinei în luna aprilie a atins 6,81 milioane de barili. Acest fapt e curios din moment ce în ultimele luni economia chineză a cunoscut o încetinire în industria oţelului şi a construcţiilor, deci Agenţia estimează că 1,4 milioane de barili ajung zilnic în reţeaua de stocare a Chinei, care se extinde rapid. Transporturile de petrol se concentrează în porturile cele mai apropiate de noile bazine de rezervă din Tianjin şi Huangdao.

China este responsabilă pentru 40% din creşterea mondială a cererii de petrol, deci orice creştere semnificativă a rezervelor sale strategice reduce, aproape instantaneu, rezerva globală şi împinge preţul în sus.

Michael Lewis, director administrativ al Deutsche Bank afirma că oficialii chinezi ai Biroului de Rezerve Strategice manipulează tactic piaţa petrolului, sau, în jargon comercial, “cumpără golurile”. Cumpără acţiuni de fiecare dată când preţurile scad la nivelul de plutire, cum s-a mai întâmplat, la începutul acestei primăveri.

„Seamănă foarte mult cu ceea ce au făcut cu cuprul. De fiecare dată când scade sub 7.000 de dolari pe tonă, o percep ca pe o oportunitate de a cumpăra. Fac la fel şi cu mărfurile agricole”, a mai adăugat el.

China stabileşte un astfel de plafon sub piaţa globală a petrolului, aducând în discuţie predicţiile marilor bănci care comercializează petrol în legătură cu scăderea preţurilor anul acesta datorită petrolului brut din Libia, Irak şi Iran şi a petrolului de şist din SUA.

Oficialii chinezi sunt tot mai tensionaţi, deoarece dependenţa de importuri a ţării e în continuă creştere, atingând 60% anul acesta. Studii asupra consecinţelor unui conflict global precum un război în Orientul Mijlociu sau blocarea strâmtorii Hormuz au determinat că estul Asiei este mult mai vulnerabil decât SUA în cazul întreruperii distribuţiei de petrol din Orientul Mijlociu.

China îşi măreşte rezervele deoarece Vestul îşi intensifică ameninţările „sancţiunilor de nivel 3” împotriva Rusiei în cazul în care Kremlinul continuă să perturbe alegerile în Ucraina prin grupările paramilitare din Donbass.

Surse din Washington declară că sancţiunile ar putea afecta companiile petroliere ruse precum Rosneft. Aceste măsuri sunt considerate mai puţin perturbatoare pentru aliaţii europeni care ar suferi dacă s-ar aplica măsuri de carantină împotriva Gazprom.

În sud-estul Asiei, China construieşte ceea ce pare a fi o bază aeriană pe reciful Johnson, lângă coasta filipineză. China e la cuţite cu Vietnam-ul după incidentul cu sonda petrolieră din apele de lângă coasta vietnameză din marea Chinei de Sud. Astfel a erupt un val de violenţă împotriva Chinei în ultimele zile, ce au dus la moartea a aproximativ 20 de persoane în oraşele vietnameze şi la evacuarea a mii de chinezi. Media chineză îndeamnă la acţiune pentru „a da o lecţie Vietnam-ului”, amintind de cuvintele lui Deng Xiaoping care au dus la războiul dezastruos din 1979.

Experţii petrolieri afirmă că nu există încă semne că Beijing-ul ar rafina motorină sau combustibili pentru avioane, ceea ce ar putea indica pregătiri pentru un posibil conflict.

Importurile de petrol ale Chinei din luna aprilie provin din Rusia, Angola şi Irak. Agenţia Energetică Mondială raportează că au mai existat şi 615.000 de barili importaţi zilnic din Iran, o creştere imensă, care subliniază faptul că sancţiunile globale s-au erodat foarte mult de când noul lider iranian, Hassan Rouhani, a încheiat o înţelegere preliminară cu marile puteri în legătură cu programul nuclear al ţării.