Cel mai luminos felinar din lume

Cum credeţi, care este cea mai luminoasă şi imensă lampă din lume? Oamenii de ştiinţă consideră că este Luna. În prezent, în interiorul cercurilor ştiinţifice au loc dezbateri aprinse referitoare la originea artificială a acestui corp ceresc.

Una dintre ipoteze sugerează faptul că Luna a fost poziţionată pe orbita Pământului în calitate de transmiţător de lumină pe timp de noapte. Se presupune, totuşi, că o astfel de plasare a Lunii pe orbita geostaţionară a fost efectuată de către civilizaţia care a existat cu mult înaintea noastră.

Oamenii de ştiinţă cercetează deja argumentele care sprijină ipoteza privind originea artificială a Lunii. Unul dintre ele este interacţiunea gravitaţională dintre cele două planete, ce asigură o înclinaţie constantă a axei de rotaţie a Pământului. Aceasta, potrivit presupunerilor savanţilor, împiedică schimbările majore ale climei de pe planeta noastră.

Cel de-al doilea factor este ca oamenii pot vedea doar singură parte a Lunii. Aceasta înseamnă că Luna, spre deosebire de toate corpurile cereşti, nu se roteşte în jurul axei sale, fapt ce contravine fenomenelor naturale. În plus, Luna nu are propria atmosferă. Timp de multe milioane de ani, Luna s-a acoperit cu un strat gros de praf cosmic şi a suferit un şir de impacturi cu comete şi meteoriţi.

Cel de-al treilea factor îl constituie distanţa dintre Pământ şi Lună, ce asigură aceeaşi dimensiune unghiulară a Lunii şi a Soarelui. Acest fapt sugerează ipoteza potrivit căreia Luna a fost creată ca transmiţător de lumină pentru locuitorii Terrei pe timp de noapte.

Pentru cercetători continuă să rămână un mister care sunt forţele ce asigură păstrarea distanţei dintre Lună şi Pământ. Multe legende antice vorbesc despre faptul că Luna nu a existat înainte de Potop. Se presupune că, probabil, instalarea Lunii pe orbita Pământului a provocat inundaţii imense şi a pus capăt erei glaciale.

Cert este faptul că în cazul în care am topi toţi gheţarii existenţi pe Pământ, nivelul apei nu va creşte mai mult de 90-130 de metri. Totuşi, acesta ar fi insuficient pentru a inunda Muntele Ararat, cu o altitudine de peste cinci kilometri, pe care, potrivit Bibliei, s-ar fi oprit arca lui Noe, în timpul diluviului universal.

Giganticul val, cauzat de apariţia pe orbita Pământului a masei selenare, ar fi fost în stare să ridice apele oceanice la această altitudine. Dacă Luna ar fi fost plasată pe o orbită geostaţionară 35 000 de km, de 10 ori mai joasă decât locaţia ei curentă, apele ar fi acoperit cei 5 km montani!

În procesul "poziţionării" sale ulterioare, Luna a fost ridicată la o altitudine ce depăşeşte altitudinea geostaţionară de 10 ori, ceea ce a permis atingerea unui compromis, prin asigurarea unei precesii acceptabile şi a unui impact minim asupra suprafeţei şi locuitorilor Pământului.

Admirând seara discul Lunii pline, puteţi observa că imaginea acesteia rămâne neschimbată - Luna nu se roteşte; însă, odată cu trecerea unor milioane de ani, luminozitatea ei a pierdut din intensitate. Oamenii de ştiinţă sugerează că ar fi util ”să curăţăm un pic marele nostru felinar" şi, în acelaşi timp, să verificăm dacă acest corp ceresc este gol în interior, potrivit unei alte ipoteze existente. Cu siguranţă, cercetările în acest domeniu vor continua.