Ce urmăreşte Fondul Moldova

Iniţiativa lansată de Fundaţia Universitară a Mării Negre prevede ca Fondul pentru Moldova să fie un fond deschis de investiţii listat la Bursa de Valori Bucureşti. El va începe cu constituirea, prin aportul statului român, a unui fond de investiţii cu 100 milioane Euro, ajutor pe care România îl promite oricum Republicii Moldova.

În prima etapă, Ministerul de Finanţe va subscrie integral suma de 100 milioane euro. În etapa a doua, se vor emite acţiuni noi în valoare tot de 100 milioane Euro care se vor subscrie de către investitorii interesaţi, în două tranşe (una pentru investitorii instituţionali şi alta pentru investitorii de retail). În etape ulterioare, Fondul va emite acţiuni noi (prin majorare de capital social) în tranşe de câte 100 milioane Euro pe măsură ce vor exista proiecte de investiţii identificate. În trei ani se poate atinge o valoare a fondului de 1 miliard Euro.

Investiţiile se vor face în trei tipuri de active: obligaţiuni emise de către Republica Moldova şi/sau de către municipiul Chişinău; cumpărarea de active de pe teritoriul Republicii Moldova; investiţii greenfield (investiţii de la zero şi care generează proiecte funcţionale) realizate pe teritoriul Republicii Moldova. Dincolo de asta, se va investi în infrastructura de transport/mediu în proiecte care vor fi ulterior administrate tot de către Fondul Moldova.

În schimb, nu se va investi în proiecte sociale, culturale sau de ordin politic şi nici în proiecte care să nu fie administrate ulterior de către Fondul Moldova. Se vor oferi acţiuni investitorilor instituţionali precum BERD, IFC (vehiculele de investiţii ale UE şi Băncii Mondiale), precum şi fondurilor de investiţii active în regiune. De asemenea, se vor oferi pachete de acţiuni şi companiilor româneşti interesate precum Electrica, Transgaz, Transelectrica. În plus, orice persoane fizice sau juridice din România sau din UE vor putea să cumpere acţiuni.

Alina Mungiu Pippidi, preşedintele Societăţii Academice Române, care susţine iniţiativa, a explicat în cadrul dezbaterii de astăzi ”Fondul Moldova - Planul Marshall al României pentru Republica Moldova", organizată de FUMN şi SAR că ”este nevoie de o idee nouă, concretă în care să jucăm un rol mult mai activ, pentru că ideea integrării europene a R.Moldova a fost întotdeauna nerealistă, iar România are cea mai mare răspundere să nu lase R.Moldova să se transforme într-o periferie de instabilitate permanentă”.

Experta a atenţionat însă că integrarea României cu R.Moldova trebuie să fie în interesul ambelor părţi, iar până acum o bună parte a fondurilor alocate de ţara noastră Republicii Moldova s-au dus în diferite găuri negre. Ca urmare, Pippidi consideră că Fondul va trebui să fie complet transparent şi păzit de cei care dau banii. Ea a mai propus ca acesta să nu fie gestionat exclusiv de Ministerele de Finanţe din cele două ţări, ci de un board general care să includă oameni de afaceri, societatea civilă şi orice persoană care investeşte să fie reprezentată, astfel încât acesta să fie o construcţie comunitară. În plus, stakeholderii trebuie să auditeze anual Fondul.

Preşedintele SAR a amintit şi că la începutul anilor '90 a existat Fondul american de investiţii în România, prin care statul american, pentru a încuraja investitorii americani să vină în România, plătea pentru riscul lor. În opinia lui Pippidi, acesta ar trebui să fie şi rolul statului român în acest fond.

La rândul său, Dan Dungaciu, preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), a afirmat că repetarea ritualică a integrării R.Moldova în UE de către autorităţile române devine iritantă pentru partenerii noştri externi care aşteaptă şi alte idei. El a mai arătat că România nu are instituţii dedicate exclusiv R.Moldova la nivelul preşedinţiei sau a guvernului şi că este nevoie de un Oficiu pentru R.Moldova.

”În momentul acesta este aproape cinic să vorbeşti despre integrarea europeană Republicii Moldova. Ţara se află, probabil, în cea mai gravă criză după 1990 încoace, iar problema se va tranşa până vineri. Totuşi nu există o situaţie mai favorabilă pentru un parteneriat România-Moldova decât în acest moment. România este acum pentru Republica Moldova ce i-a rămas după ce i s-a luat totul, adică singurul partener pe care te poţi baza concret, după ce ai trecut prin iluzii şi deziluzii”, a explicat politologul. Deşi a recunoscut că România are mai puţină experienţă în gestionarea fondurilor decât ţări precum Polonia sau Ungaria, Dungaciu consideră că „România trebuie să fie pregătită să dea acest ajutor. Fondul Moldova poate fi acest instrument, ca un Pact Snagov minimal pentru Republica Moldova”.

Administrarea acestui fond va fi privată, fără ingerinţe politice. Fondul Moldova va investi numai în proiecte pe care le va administra.

Fostul ambasador Sergiu Celac a subliniat că proiectul Fondul Moldova va putea fi realizat doar dacă demersul nu se va limita la societatea civilă, ci va atage şi parteneri instituţionali precum Preşedinţia, Guvernul, Parlamentul, care ”până acum au avut o atitudine de prudenţă şi discreţie”. În opinia sa, după ce se conturează o atitudine politică în România, este nevoie de consultări cu instituţiile financiare internaţionale şi cu partenerii europeni. Mai mult, demersul trebuie susţinut şi de autorităţile de peste Prut.

La rândul său, analistul economic Petrişor Peiu a pledat pentru o expansiune economică a României ca economie medie, a 45-a din lume, inclusiv prin investiţii şi achiziţii în Republica Moldova, şi în general pentru sprijinirea firmelor româneşti să intre pe pieţele din vecinătatea imediată.

El a dat exemplul Poloniei care a creat Fonduri de investiţi pentru Reindustrializare, Energie şi Infrastructură, care au fost listate pe bursă din prima zi. Cetăţenii şi companiile au participat la acest proces. Ca urmare, această ţară, spre deosebire de România, nu are probleme de cofinanţare la fondurile europene.

”Astăzi în băncile româneşti se află depozite de 300 de miliarde de lei. Entităţi din România mai au depozitate în bănci din afara ţării încă vreo zece miliarde de dolari. Aceşti bani stau pe dobânzi foarte mici. E păcat să-i lăsăm să doarmă şi să nu-i folosim în efortul de dezvoltare. Piaţa cea mai prietenoasă este R.Moldova”, a adăugat expertul economic al FUMN.

Criticile proiectului

Peiu s-a referit şi la criticile care ar putea fi aduse Fondului Moldova, recunoscând că România are o capacitate redusă de a gestiona fonduri mari şi proiecte pe termen mediu şi lung. ”Există însă multe proiecte de infrastructură (energetică sau de transporturi/ mediu) în care România poate investi aceşti bani, iar o anumită proporţie se poate aloca şi pentru cumpărarea de obligaţiuni ale Republicii Moldova. Vom obţine astfel două efecte majore: în primul rând banii vor fi investiţi în active pe care Fondul le va deţine şi administra în Republica Moldova, nu în proiecte decise de politicieni şi apoi administrate tot de ei, aşa cum s-a întâmplat până acum. Consecinţa acestei strategii a fost că România nu are nicio investiţie majoră în R. Moldova”, a explicat el.

O altă întrebare care se pune este cum va putea România să reducă decalajul dintre ea şi R.Moldova dacă nu-şi poate reduce nici decalajele interne. Expertul economic a propus ca în procesul de reducere a decalajelor faţă de Moldova internă prin construirea de infrastructură (autostrăzi/căi ferate) care să lege Bucureştiul şi Transilvania de Iaşi/Suceava, să se construiască infrastructură direct până la Chişinău, Bălţi şi Cahul.