Ce se întâmplă cu adevărat când Federal Reserve creşte rata dobânzii

Băncile centrale şi mass media au lăsat deseori impresia că o astfel de mişcare este la fel de simplă precum apăsarea unui buton sau ca şi cum decidentul ar sta în faţa unui calculator şi ar avea de ales între mai multe variante: 0,25%, 0,5%, 1%. Dar, în practică, lucrurile nu funcţionează astfel.

Pentru a înţelege cum creşte Fed rata dobânzii, mai întâi trebuie să înţelegem ce rată creşte. Mass media (ca şi în titlul acestui articol) este cu precădere vinovată de simplificarea termenului de rată a dobânzii pentru fondurile Federal Reserve la cel de “rată a dobânzii”, ca şi cum această unică rată reprezintă toate ratele dobânzilor.

Dar rata fondului Fed este o rată a dobânzii foarte specifică. Băncile o încasează atunci când împrumută rezervele necesare unele de la celelalte. Băncile trebuie să aibă 10% din valoarea aflată în depozitele lor sub formă de rezerve obligatorii la Fed, în format electronic, astfel încât Federal Reserve să poată menţine creditele sub control.

La sfârşitul unei zile de lucru, de exemplu, Citibank şi-ar face calculele şi ar descoperi că are nevoie de rezerve, din cauză că a acordat prea multe împrumuturi sau a încasat prea multe depuneri. Chase Bank ar putea descoperi că are prea multe rezerve şi va împrumuta surplusul său către Citi.

Întrucât este un sistem închis, acesta a fost întotdeauna echilibrat iar cererea şi oferta au determinat dobânda pentru rezerve – Rata Fondurilor Federal Reserve.

Deoarece oferta şi cererea determină preţul, în loc să apese doar pe un buton, Fed trebuie să intre pe piaţă şi să îl schimbe – de aici şi numele de operaţiuni pe piaţă deschisă.

Fed trebuie să cumpere aceste rezerve până când acestea se împuţinează suficient de mult. Apoi, băncile vor trebui să plătească mai mult pentru a împrumuta unele de la celelalte, deoarece există o ofertă redusă. În acest mod funcţionează în practică creşterea ratei, iar Fed vinde certificate de trezorerie şi alte titluri de valoare pentru a absorbi rezervele şi a reduce oferta.

Când Fed vinde certificate de trezorerie (capital) şi cumpără rezerve (garanţii), atunci bilanţul său de venituri şi cheltuieli se contractă, reducând lichiditatea din sistemul financiar. Acest sistem funcţiona de minune cu mult timp înaintea epocii relaxării cantitative.

Jocul de cuvinte al relaxării cantitative (RC)

Acum însă, există o mică problemă.

Într-o serie de runde de relaxare cantitativă, Fed a tipărit atât de multe rezerve pentru a cumpăra certificate de trezorerie, încât acum există o grămadă de rezerve excedentare, peste cele 10 procente obligatorii. Acest număr este de aproximativ 2,5 trilioane de dolari.

Deoarece aceste rezerve sunt în exces faţă de cele necesare, Fed trebuie să înlăture excedentul cu scopul de a crea un deficit suficient pentru a forţa băncile să se taxeze reciproc mai mult pentru împrumuturile făcute în vederea asigurării rezervelor obligatorii.

După cum s-a estimat, Fed a anunţat că are titluri în valoare de 2 trilioane de dolari, gata să intre pe piaţă ca să adune excesul de rezerve.

Desigur, Fed nu ar recunoaşte niciodată că îşi schimbă intenţiile cu privire la programul său de relaxare cantitativă, care este permanent. În schimb, va desfăşura aşa zise operaţiuni reverse repo, care sunt temporare – cel puţin fiecare tranzacţie individuală este.

Astfel, Fed va vinde certificatele de trezorerie în schimbul excesului de rezerve şi apoi le va cumpăra înapoi, două săptămâni mai târziu. De aici şi termenul de repo – prescurtare a cuvântului repurchase (en. a cumpăra înapoi).

Asta sună bine, deoarece înseamnă că Fed nu trebuie să vândă definitiv „capitalul” din bilanţul său de venituri şi cheltuieli, ceea ce ar însemna o inversare a programului RC – o măsură de care pieţele se tem atât de mult.

Totuşi, pentru a obţine efectul dorit asupra Ratei Fondului, Fed va trebui să desfăşoare operaţiunile reverse repo atâta timp cât doreşte să ridice Rata Fondurilor Fed, operaţiunile devenind astfel permanente în practică.

E.D. Skyrm, analist la Wedbush Securities, estimează că Fed va trebui să desfăşoare operaţiuni reverse repo în valoare de 800 miliarde de dolari pentru a obţine creşterea dorită de 0,25% a ratei dobânzii. Asta înseamnă mai mult decât cele 600 miliarde de dolari pe care Fed le-a cumpărat în timpul celei de-a doua runde de relaxare cantitativă.

Aşadar, cât timp Fed doreşte să ne facă să credem că programul RC este permanent, va trebui să deruleze continuu programele reverse repo - sau RC inversă - pentru a împiedica ratele să scadă din nou.