Cazul Hodorkovski şi relaţia ruso-germană

Eliberarea oligarhului Hodorkovski, omul care ajunsese destul de puternic pentru a-l sfida pe Putin şi care a petrecut 10 ani în închisoare, a fost lăudată ca un succes al diplomaţiei secrete germane. În realitate cazul Hodorkovski arată că Putin curtează Berlinul, încercând să dezgheţe relaţia tot mai întunecată cu Germania.

Graţierea neaşteptată a lui Hodorkovski vine într-un moment în care preşedintele rus Vladimir Putin a simţit o fereastră de oportunitate, şi anume revenirea la putere a social-democraţilor germani într-o Mare Coaliţie cu CDU-ul lui Merkel. Sunt cunoscute contactele strânse dintre Putin şi fostul cancelar social-democrat Gerhard Schroeder care a facilitat proiectul rusesc North Stream, de aducere a gazului natural, într-o cantitate de aproximativ 55 de miliarde metri cubi, din Rusia în Germania, prin Marea Baltică. După părăsirea postului, Schroeder s-a angajat la Gazprom.

Ministrul de externe din guvernul Merkel III este Frank Walter Steinmeier, omul care iniţia parteneriatul de modernizare cu Rusia (Modernisierungspartnerschaft) în timpul ultimii Grosse Koalition CDU-SPD. Ca urmare Putin se aşteaptă la o politică externă mai flexibilă şi la o mai mare deschidere a Berlinului faţă de Rusia, în contextul în care relaţia devenise tot mai rece cu Merkel şi reprezentanţii CDU.

Andreas Schockenhoff (CDU), reprezentantul special pentru Rusia, a lansat o rezoluţie extrem de critică la adresa încălcărilor drepturilor omului în Rusia, care a fost aprobată de Bundestag, ceea ce l-a iritat pe Putin ”Discursul public german despre Rusia s-a schimbat de când Putin a redevenit preşedinte. Pendulul s-a deplasat de la un discurs dominat de economie la o dezbatere focalizată mai mult pe drepturile omului. Schockenhoff, comisarul german responsabil pentru afacerile ruso-germane, a reuşit până la urmă sa devină un jucător-cheie în dezbaterile politice şi publice din Germania legate de situaţia drepturilor omului din Rusia. Chiar Angela Merkel a fost nevoită să fie mai critică în această privinţă decât înainte. Acest fapt este parte a unei discuţii mai largi în legătură cu modul în care ar trebui să arate politica noastră externă în viitor şi cum să găseşti echilibrul corect între interese economice şi valori. Dacă Schockenhoff reprezenta o opinie minoritară cu un an în urmă, acum el a devenit mainstream. Dar nu se ştie încă dacă discursul mai critic va duce de asemenea la o schimbare fundamentală a politicii germane”, îmi explica Stefan Meister, cercetător la DGAP, într-un interviu acordat în primăvară.

De atunci regimul Putin n-a făcut decât să alimenteze această abordare prin persecutarea opozanţilor, reprimarea protestelor şi percheziţionarea sediilor fundaţiilor politice germane precum Konrad Adenauer. Nemaivorbind de acţiunile ruse de şantaj şi presiuni asupra ţărilor Parteneriatului Estic care au parafat sau nu acordurile de la Vilnius, precum Moldova şi Ucraina.

În acest context Putin eliberează pe rivalul său simbolic Hodorkovski şi chiar şi pe membrele formaţiei Pussy Riot, care l-au insultat personal. Nici vorba de o liberalizare în Rusia, ci de o încercare de refacere a relaţiei stricate cu Germania şi cu Occidentul.

Eliberarea lui Hodorkovski a fost un prilej pentru nemţi să arate că ”diplomaţia lor ascunsă funcţionează şi au mai multe canale de influenţă în Rusia decât americanii”. Cuvintele îi aparţin lui Alexander Rahr, care a făcut pe traducătorul pentru respectatul fost ministru de externe Hans Dietrich Genscher (reprezentant al FDP care tocmai a părăsit scena partidelor parlamentare). Acesta a avut mai multe runde de întâlniri şi discuţii secrete cu Putin în acest sens.

Rahr nu este însă nicidecum un simplu politolog şi translator. Fostul conducător de departament de la think-tank-ul DGAP este cunoscut ca având relaţii strânse cu Putin şi Kremlinul. Pare mai degrabă un act calculat din partea Rusiei, decât o victorie diplomatică germană.

Mai ales că în prezent în Germania se discută despre cine să fie următorul reprezentant pentru relaţia cu Rusia şi care va fi abordarea de politică externă. Schockenhoff (membru CDU) nu se dă plecat din funcţie, iar Steinmeier, noul ministru de externe, vrea să-l numească pe deputatul Gernot Erler (SPD), cunoscut pentru deschiderea faţă de Rusia. Tensiunile între CDU şi SPD par garantate. În fapt, aici este miza. Putin întinde o mână SPD, încercând să determine o schimbare de abordare, sau mai bine zis revenirea la abordarea business as usual.

Faptul că Rusia are nevoie disperată de modernizarea economiei şi infrastructurii sale, şi deci de companiile germane care-i pot furniza echipamentele şi know-how-ul, este clar. Dar Germania nu se mai poate lăsa păcălită de faptul că primatul economiei asupra celorlalte chestiuni precum justiţia şi drepturile omului este viabil. Rusia nici nu s-a modernizat economic şi nici nu s-a liberalizat politic.

Dorinţa SPD de a se demarca de politica CDU faţă de Rusia este manifestă. ”Dacă eliberarea lui Hodorkovksi dă o şansă de îmbunătăţire a relaţiilor UE-Rusia, ea ar trebui folosită, mai ales că Rusia are oricum probleme economice mari şi se bazează pe cooperarea mutuală”, susţinea un deputat social-democrat.

Totuşi această abordare schimbare prin apropiere (Wandel durch Annaeherung) şi parteneriatul de modernizare au eşuat. „Moscova vede Germania ca pe un partener onest pentru agenda sa de modernizare. Companiile germane sunt considerate parteneri model de către cele ruseşti. Termenul de Ostpolitik are o conotaţie pozitivă în rusă. Putin a cerut Germaniei să-şi întărească producţia în Rusia, nu doar să facă bani pe piaţa rusă prin vânzarea de alimente şi maşini. Există proiecte importante de cooperare între cele două ţări în domeniul energetic, dar ar trebui să existe mai multă cooperare în domeniul industriei high-tech Berlinul a mai oferit Moscovei un dialog legislativ şi s-a vrut un partener al modernizării sistemului legal rus, mai ales al dreptului comercial. Scopul era ca afacerile să fie mai protejate de lege în Rusia, dar din păcate nu s-au făcut mari progrese”, spunea Alexander Rahr într-un interviu acordat Epoch Times în ianuarie 2012.

Stefan Meister în schimb sublinia că principalul succes al parteneriatului de modernizare al Germaniei cu Rusia este conducta North Stream. „dar dacă vorbim despre alte domenii precum eficienţa energetică şi energia regenerabilă în Rusia, despre dialogul legat de legi sau despre cel al societăţilor civile, rezultatele sunt foarte slabe.

Faptul că Rusia are nevoie disperată de modernizarea economiei şi infrastructurii sale, şi deci de companiile germane care-i pot furniza echipamentele şi know-how-ul, este clar. Dar Germania nu se mai poate lăsa păcălită de faptul că primatul economiei asupra celorlalte chestiuni precum justiţia şi drepturile omului este viabil. Rusia nici nu s-a modernizat economic şi nici nu s-a liberalizat politic.

Iar gestul de bunăvoinţă al lui Putin care a acordat Germaniei rolul cheie în graţierea lui Hodorkovski nu poate să fie citit decât ca o simulare pentru a amăgi SPD-ul de la care se aşteaptă mai multă flexibilitate. Chiar şi omul preferat de Steinmeier pentru postura de reprezentant special pentru Rusia, Gernot Erler s-a declarat sceptic, susţinând că ”nu crede că eliberarea lui Hodorkovski este începutul liberalizării în Rusia, ci că Putin doreşte să facă un joc de imagine înainte de Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci”, proiectul care trebuie să mărească prestigiul Rusiei şi al preşedintelui.

Apropos de Soci, preşedintele german Joachim Gauck a anunţat, ca şi alţi lideri occidentali, că nu va participa la eveniment în semn de protest faţă de politica Rusiei. SPD va avea deci o misiune grea în deschiderea către Rusia.