Călătoria în timp, de la mit la ştiinţă
alte articole
Posibilitatea călătoriei în timp, fie trecut sau viitor, a înflăcărat imaginaţia oamenilor timp de secole. Deşi mulţi cred că e absurd să crezi că am putea călători înainte şi înapoi prin timp, unii dintre cei mai străluciţi oameni de ştiinţă ai lumii au făcut investigaţii pentru a face posibil acest lucru într-o bună zi.
Astfel, Albert Einstein a tras concluzia în partea a doua a vieţii sale că trecutul, prezentul şi viitorul există simultan. Multă lume cunoaşte teoria sa a relativităţii, adică faptul că timpul este relativ şi nu absolut, aşa cum pretindea Newton. Cu ajutorul unei tehnologii adecvate, cum ar fi o navă spaţială extrem de rapidă, o persoană poate trăi câteva zile, în timp ce altă persoană trăieşte doar câteva ore sau minute. Totuşi teoria lui Einstein a avut un impact mic asupra cosmologiei sau ştiinţei în general.
Dacă analizăm textele antice vom găsi un număr mare de referiri la călătoria în timp. În mitologia hindusă există povestea regelui Raivata Kakudmi care călătoreşte pentru a-l întâlni pe Brahma, creatorul. Deşi călătoria nu a durat mult pentru Raivata Kakudmi, la întoarcerea acestuia pe Pământ, trecuseră deja 432 miliarde de ani. Brahma i-a explicat lui Kakudmi că timpul se scurge diferit pe planuri diferite ale existenţei.
În mod similar, legenda japoneză a lui Urashima Taro, un om despre care se spune că a vizitat palatul zeului dragon Ryujin. Taro a stat acolo doar 3 zile, dar când s-a întors, la suprafaţă trecuseră 300 de ani.
La călătoria în timp se face referire şi în textele budiste şi în multe alte texte.
Din punct de vedere ştiinţific, probabil că cea mai cunoscută călătorie acidentală în timp este experimentul Philadelphia, care se pare că a avut loc în 1943 cu intenţia de a acoperi o navă pentru a o face nedetectabilă de radarele inamicului. Se spune că experimentul a decurs complet greşit – nava nu doar că a dispărut complet din Philadelphia ci a fost teleportată la Norfolk şi a călătorit în timp pentru aproximativ 10 secunde. La reapariţia navei unii dintre membrii echipajului fuzionaseră fizic cu pereţii navei, alţii au dezvoltat boli mentale, unii au dispărut complet, iar unii au declarat că au călătorit în viitor şi înapoi.
Se spune că Nikola Tesla, care era pe atunci directorul departamentului de inginerie şi cercetare al Companiei de Radio a Americii, era implicat în experiment prin faptul că a făcut toate calculele şi schiţele şi a produs de asemenea generatoarele (experimentul a avut loc la câteva luni după moartea acestuia).
În 1960, omul de ştiinţă Pellegrino Ernetti a afirmat că a construit un aparat care permite vederea trecutului. Aparatul a fost denumit Chronivisor. Teoria sa era că orice întâmplare lasă o amprentă energetică indestructibilă, deci a dezvoltat acest aparat care putea detecta, mări şi converti această energie în imagini - ca un fel de televizor care arată întâmplările din trecut.
În 1980 s-a raportat despre un alt experiment controversat, proiectul Montauk, care a experimentat, printre altele, şi călătoria în timp. În 2004 Marlin Pohlman a patentat o metodă de distorsionare a gravitaţiei şi deplasare a timpului. Marlin Pohlman este om de ştiinţă, inginer, membru al Mensa şi absolvent de doctorat. Anul trecut Wasfi Alshdaifat a patentat un aparat pentru comprimarea spaţiului şi dilatarea timpului care poate fi folosit pentru călătoria în timp.
Profesorul Ronald Lawrence Mallett, fizician al Universităţii Connecticut, lucrează de asemenea pe conceptul călătoriei în timp bazându-se pe teoria relativităţii a lui Einstein, şi este absolut convins că este un lucru fezabil, prezicând că astfel de călătorii vor fi efectuate în acest secol.
Fizicianul Brian Cox este de acord cu posibilitatea călătoriei în timp, însă într-o singură direcţie. Mai există de asemenea povestea misterioasă a lui Ali Razeqi, directorul Centrului Iranian pentru Invenţii Strategice, care declară că a construit un aparat cu care poate vedea orice între 3 şi 5 ani în viitor.
Deşi este greu de înţeles, călătoria în timp pare posibilă teoretic, iar cercetările menţionate mai sus par a face un pas în a o face realitate. Dacă este aşa, putem spera doar că tehnologia nu va ajunge în mâini greşite.
