Bănescu: Populiştii "eliberatori" călăresc cei mai bezmetici cai verzi pe pereţii minciunilor care îngheaţă apele, hrana şi chiar energiile din tunelurile dacice

Fostul purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române Vasile Bănescu critică dur discursul populist al fostului candidat la preşedinţie, Călin Georgescu, discurs bazat pe minciuni şi incitare la ură contra "duşmanului sorosist".

"Nu contează câtuşi de puţin că populiştii 'eliberatori' călăresc cei mai bezmetici ai verzi pe pereţii minciunilor care îngheaţă apele, hrana şi chiar energiile din tunelurile dacice şi haznalele mediatice în care duduie cazanele calomniilor şi caznelor absolute", scrie Bănescu - trimitere clară la programul prezidenţiabilului Georgescu care şi-a făcut imagine scăldându-se în ape îngheţate şi călărind, exact pe modelul "patriotului" Putin.

Redăm postare lui Vasile Bănescu:

Panaceul populismului

Supralicitarea prin repetiţie maniacală în discursul populist a unor noţiuni ţări (Dumnezeu, pământ strămoşesc, ţară, popor, libertate, suveranitate) are un rol psihologic evident:

surescitarea extatică a „poporului” elector-răzbunător şi identificarea lui cvasi-religioasă cu mesianicii săi „eliberatori”. Nu din străvechea-i autovictimizare, ci din ghearele actualei sclavii europene şi din letala strânsoare a tentaculelor caracatiţei soroşiste, cea care i-a hrănit la sânu-i pe toţi cei ce au (pre)jignit acest popor. „Duşmani” pomeniţi încă la „vii” pe listele creştineşti şi neîncăpătoare ale răzbunării.

Nu contează câtuşi de puţin că populiştii „eliberatori” călăresc cei mai bezmetici cai verzi pe pereţii minciunilor care îngheaţă apele, hrana şi chiar energiile din tunelurile dacice şi haznalele mediatice în care duduie cazanele calomniilor şi caznelor absolute.

Ei, demofilii „salvatorii” ai ţării de democraţie, sunt deja larg creditaţi că pot înmulţi peştii şi pâinile, pot preschimba apa în vin, metalele în aur monoatomic şi că, toţi, până la unul, au la purtător piatra filosofală.

Panaceul României, care iată cum a ajuns din cauza înăbuşirii timp de peste trei decenii a suveranismului, e în sfârşit pe mâini demne şi sigure. El, panaceul, va readuce curând acasă nu doar milioanele de nepoţi ai bunicilor pe care nu-i apreciază nimeni, ci şi coiful de la Coţofeneşti.

Acesta va fi aşezat cu pioşenie pe creştetul pleşuv al epocii de aur care, deşi părea cât se poate de moartă, îşi va deschide iar ochii.

„Poporul”, finalmente eliberat de sub domnia „javrelor”, se va putea adânci liniştit în somnu-i cel de moarte.