Autocraţii din Europa de Est constituie un nou test pentru democraţie

Susţinătorii premierul ungar Viktor Orbán salută capacitatea acestuia de a acţiona decisiv. De cealaltă parte, criticii susţin că Orban abuzează de puterile sale pentru a da undă verde anumitor proiecte de afaceri, relatează The Guardian.

La 40 de minute cu maşina la sud-vest de Budapesta, Felcsút este aparent un sat ungar tipic, cu case înşirate frumos de-a lungul străzii principale. Atipică însă pentru peisajul rural ungar este frenezia cu care se construieşte în sat. Agenţi de pază privaţi supraveghează armate de oameni cu căşti, în buldozere sau în macarale, care trudesc în caniculă pentru a finaliza un stadion modern de fotbal, care va eclipsa frumoasele grădini ale caselor şi brazdele de legume.

Satul de 1.800 de locuitori pare un loc ciudat pentru o astfel de investiţie. Cu toate acestea, Felcsút este şi locul naşterii premierului Viktor Orban, un împătimit al fotbalului, care a schimbat legea pentru a facilita astfel de schimbări.

Megalomanie? Proiect mânat de vanitate? Sau doar un alt aspect al ritmului ameţitor al schimbărilor din Ungaria din momentul în care Orbán şi partidul său Fidesz au obţinut o victorie răsunătoare în alegerile de acum trei ani?

Orbán a dat Ungariei o nouă constituţie şi sute de legi noi, uneori în ritmul de una pe zi, care au inclus modificări ale Codului Fiscal pentru a face investiţiile şi sponsorizarea sportului deductibile fiscal.

Rezultatul a fost o mină de aur pentru satul unde Orban a crescut şi păstrează o casă a familiei sale. De altfel, două anchete independente realizate de mass-media locală au indicat că mai multe companii au donat 6 miliarde de forinţi (17 milioane de lire sterline) către proiecte legate de fotbal, anul trecut. În mod uluitor, aproape jumătate din această sumă mergea către satul lui Orban.

Potrivit The Guardian, generozitatea companiilor sugerează că oamenii de afaceri din Ungaria sunt foarte dornici să-l mulţumească pe premier, care se bucură de un mandat la care alţi lideri din Europa pot doar să viseze, dar care este văzut şi ca abuzând de el, pentru a pune bazele unui sistem care îi perpetuează puterea.

Pe de altă parte, liderul ungar nu este singur în estul şi sudul Europei, unde politicieni puternici populişti, aleşi democratic, domină din ce în ce mai pronunţat, folosind puterea statului şi o serie de instrumente de intimidare pentru a zdrobi disidenţa, a demoniza opoziţia, a ţine sub control mass-media şi de a adapta sistemul pentru a folosi propriilor scopuri, scrie sursa citată.

În Rusia şi Turcia, cele două foste mari puteri imperiale care mărginesc Europa la est şi la sud, preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul turc Recep Tayyip Erdogan s-au dezlănţuit agresiv împotriva adversarilor, judecând şi trimiţând la închisoare reprezentanţi ai opoziţiei şi recurgând la violenţă pentru a zdrobi protestele paşnice. De asemenea, ambii sunt populari şi domină total politica din ţările lor.

În România, premierul Victor Ponta (centru-stânga) a încercat anul trecut ceea ce a fost perceput de către majoritatea drept o lovitură de stat constituţională eşuată, pentru a-l da jos şi a-l discredita pe rivalul şi duşmanul său, preşedintele Traian Băsescu, însă nu a reuşit, susţine The Guardian.

La Praga, preşedintele Milos Zeman a încercat să exploateze o criză guvernamentală pentru a-şi spori puterea. Republica Cehă este o democraţie parlamentară, condusă de un cabinet guvernamental. Cu toate acestea, atunci când guvernul a căzut sub greutatea unui scandal de corupţie în luna iunie, Zeman a decis să numească un aliat apropiat drept premier tehnocrat. Parlamentul s-a revoltat, votând împotriva lui Zeman în cadrul unui vot de încredere săptămâna trecută, iar marţi cabinetul a demisionat, deschizând calea pentru alegeri anticipate, care ar putea rezolva impasul.

Cu excepţia Rusiei, unde standardele democratice sunt mult mai slabe, toţi aceşti lideri avizi de putere au fost aleşi în mod democratic şi sunt atenţi să acţioneze în litera legii, remarcă The Guardian.

Pe de altă parte, deşi în diferitele ţări există variaţii enorme în ceea ce priveşte politica, liderii lor puternici tind să prezinte caracteristici izbitor de similare şi de multe ori recurg la tactici identice. De altfel, Orbán, Erdogan şi Putin conduc partide politice şi elite extrem de concentrate pe figura liderului.

Asemenea lui Putin şi Erdogan, Orban consideră politica drept un joc cu sumă nulă, unde câştigătorul ia totul, iar adversarii sunt văzuţi drept extremişti şi trădători. Indiferent că este crezută sau folosită pur şi simplu ca tactică populistă, paranoia privind comploturile străine este invocată în mod regulat pentru a dezarma criticii, în timp ce retorica naţionalistă este folosită pentru a-i califica pe adversari drept marionete lipsite de patriotism ale puterilor străine.