Atacurile din Norvegia: întrebări care aşteaptă un răspuns

Pe măsură ce norvegienii încearcă să înţeleagă şi să afle mai multe despre dublul atac terorist care a ucis 94 de persoane, vineri, la Oslo, multe întrebări rămân fără răspuns, scrie The Guardian în ediţia de duminică.

Au fost atacurile opera unui singur trăgător?

Poliţia susţine că Anders Behring Breivik, care şi-a recunoscut responsabilitatea pentru atacurile cu bombă şi cu armă automată, afirmă că a acţionat de unul singur. Ancheta investighează însă şi relatările, neconfirmate până în prezent, privind un al doilea om înarmat pe insula Utoya şi posibile legături între Breivik şi extrema-dreaptă internaţională. Şeful poliţiei, Sveinung Sponheim, a declarat că 'nu este deloc sigur' că Breivik a acţionat de unul singur. Până în prezent însă, nu există nicio dovadă care implică pe altcineva, iar poliţia susţine că nu are alţi suspecţi.

Breivik pare să fi fost un singuratic, cu puţini prieteni, şi a fost descris de către mass-media norvegiene drept un fanatic de dreapta. Tatăl său, care locuieşte în Franţa, a declarat că nu a avut niciun contact cu fiul său din anul 1995.

De ce a făcut asta?

Breivik pare să fi dezvoltat o ură patologică faţă de 'establishmentul' norvegian, în principal faţă de clasa politică simbolizată de laburiştii aflaţi la guvernare, a căror tabără de tineret a ales să o atace. Opiniile sale politice erau însă prea extreme şi pentru Partidul Progresului (de dreapta), al cărui membru a fost în trecut.

În plus, ca etnic norvegian, el detesta puternic politicile guvernamentale care favorizau multiculturalismul. Pe de altă parte, deşi un islamofob şi un adept al supremaţiei rasiale, Breivik a adoptat exact limbajul jihadiştilor musulmani.

Agenţiile de ştiri au raportat despre un video postat pe YouTube, care înfăţişează mai multe fotografii ale lui Breivik, inclusiv una în care acesta apare în costum de ''scuba diving'' (scufundător) îndreptând spre privitor o armă automată. 'Înainte de a ne începe cruciada, trebuie să ne facem datoria decimând marxismul cultural', se susţinea într-o notă din video, ce poartă numele 'Cavalerii Templieri 2083'. Între timp, clipul a fost scos de pe YouTube.

De asemenea, potrivit avocatului său, Geir Lippestad, Breivik ar fi susţinut că, deşi recunoaşte că acţiunile sale au fost 'atroce', el le consideră 'necesare'.

S-ar fi putut face mai mult pentru a preveni atacurile?

Poliţia a declarat că i-a luat o oră pentru a opri masacrul de pe insula Utoya, din momentul în care a fost notificată de împuşcături şi până la momentul arestării suspectului. 'Timpul de răspuns de când am primit mesajul a fost rapid', a declarat Sponheim după criticile care au afirmat că a existat o întârziere inacceptabilă. 'Au fost probleme cu transportul pe insulă', a recunoscut însă acesta.

O întrebare fără răspuns este de ce poliţia a preferat să se deplaseze cu maşina până la insulă, în loc să se folosească de un elicopter, în condiţiile în care Utoya este situată la aproximativ 26 de kilometri nord-vest de Oslo.

Este, de asemenea, neclar dacă poliţiştii deţineau echipamentul şi armele necesare pentru a putea face faţă unui atentator sinucigaş. În plus, clădirile guvernamentale din Oslo par sa fi fost relativ neprotejate, prin comparaţie cu omoloagele lor din Londra sau Washington. Din această cauză, dublul atac va conduce aproape cu siguranţă la o regândire a securităţii la nivel înalt în Norvegia.

Cum a fost capturat agresorul?

Poliţia nu au oferit niciun detaliu privind capturarea lui Breivik, însă a precizat că acesta s-a predat singur atunci când poliţiştii au sosit pe Utoya. Breivik pare să fi predat fără luptă. Acest lucru sugerează că agresorul era hotărât ca acţiunile sale să aibă impactul politic maxim, ceea ce ar include şi un proces extrem de mediatizat.

De asemenea, Breivik nu pare să fi încercat să îşi fi îndreptat arma spre sine pentru a se împuşca aşa cum au făcut-o autorii altor masacre similare din SUA şi Marea Britanie.

Cum vor răspunde norvegienii la masacru?

Reacţia iniţială a fost una de şoc. Oamenilor nu le-a venit să creadă că o astfel de tragedie ar putea apărea într-o ţară în mod tradiţional paşnică, cu rate ale criminalităţii mici şi că autorul ar putea fi unul dintre 'ai lor'. Sentimentul de dezorientare naţională a crescut atunci când ipotezele care dădeau vina pe terorişti sau pe islamişti din Orientul Mijlociu s-au dovedit greşite.

Comentatorii au început să vorbească despre atacuri ca despre un moment definitoriu pentru Norvegia, care marchează o aşa-numită 'pierdere a inocenţei'. Pe de altă parte, premierul Jens Stoltenberg s-a declarat hotărât s acţioneze pentru ca Norvegia să îşi continue tradiţia liberală şi progresistă. 'Este prea devreme să spunem cum va schimba acest lucru (atacul, n.red.) societatea norvegiană', a declarat el, adăugând: 'Cei care încearcă să ne sperie nu vor câştiga'.