Anita Hartig pe scena Operei Naţionale, la concertul Galei Aniversare 95 de ani

Aniversarea a 95 de ani de la instituţionalizarea ei, Opera a serbat-o printr-un concert de gală, cu peste 20 de arii din opere şi operete şi 15 solişti care au evoluat magnific alături de Corul şi Orchestra Operei, conduse de dirijorul Ciprian Teodoraşcu: Veronica Anuşca, Mihaela Işpan, Maria Jinga, Madeleine Pascu, Ramona Păun, Mihaela Stanciu, Crina Zancu, Marius Boloş, Andrei Lazăr, Lucian Petrean, Horia Sandu, Alin Stoica, Vicenţiu Ţăranu, Tiberius Simu.

Anita Hartig, una dintre cele mai importante artiste românce şi una dintre cele mai apreciate soprane pe marile scene ale lumii, a fost invitata specială a serii şi a Operei, în care revine, după 10 ani.

În vârstă de 30 de ani, Anita Hartig a debutat în 2006, la Opera Naţională din Cluj, în rolul Mimi din "La Bohème". Debutul internaţional a venit în 2009, pe scena Operei de Stat din Viena, cu rolul Musetta din aceeaşi operă. Tot la Viena a avut ocazia să fie, pe rând, Susanna în "Le Nozze di Figaro", Micaela în "Carmen", Despina în "Cosi fan tutte" şi Zerlina în "Don Giovanni".

În 2012, aceasta a cântat pentru prima dată pe scena operei Scala din Milano, tot în rolul Mimi. Un an mai târziu a venit şi debutul la Opera Regală din Londra, în "La Bohème", alături de Teodor Ilincăi, Sonia Ionceva şi Gabriele Viviani, sub conducerea muzicală a lui Alexander Joel. La sfârşitul anului 2013, Hartig a fost invitată să interpreteze partitura vocală din "Simfonia a II-a", de Gustav Mahler, în programul Festivalului "George Enescu" din Bucureşti.

Dacă vocea superbă a tinerei artiste a răsunat pe 5 decembrie pe scena Ateneului, unde a debutat, practic, (pentru că a fost prima oară pe această scenă) evoluând alături de Orchestra de Tineret, la Gala Aniversară de seara trecută, Anita a intrat pe scenă de patru ori. A fost, pe rând Margareta din „Faust” al lui Gounod, Giuditta din opereta cu acelaşi nume a lui Franz Lehar, Mimi din opera sa favorită, „Boema”, alături de tenorul Alin Stoica şi Hanna din „Văduva veselă” (Lehar) alături de tenorul Tiberius Simu.

Spectacolul de Gală a debutat cu O, Fortuna din „Carmina Burana” a lui Carl Orff, a continuat cu arii din „Faust”, „Bărbierul din Sevilla”, „Carmen”, „Romeo si Julieta”, „Văduva veselă”, „Evgheni Oneghin”, „Madame Butterfly”, „Traviata”, „Nunta lui Figaro” şi s-a încheiat cu „Lohengrin”, Marşul nupţial, de Wagner.

Momentul final a fost spectaculos. În urma aplauzelor şi ovaţiilor prelungite, a urmat un bis cu toţi artiştii, corul şi orchestra pe scenă. Aria aleasă a fost „Brindisi” din Traviata, în care fiecare solist a avut o frază, părţile comune fiind cântate şi împreună cu Corul Operei.

Aplauzele finale, entuziaste şi îndelungi, au avut loc sub străluciri de confeti aurii care au acoperit scena şi întreaga sală.

A mai urmat o surpriză, când unul din tenori a chemat întreg publicul afară, în faţa Operei. Ceea ce a urmat a fost un generos spectacol de artificii, proiectat, alături de luna clară, pe cerul nopţii reci dar senine de decembrie.

Scurt istoric al Operei Naţionale

Sintagma "Opera Română" a fost folosită cu mult timp înaintea existenţei unei clădiri destinate exclusiv artei lirice. Dirijorul, compozitorul şi profesorul George Stephanescu şi-a pus întreaga energie în slujba fondării Companiei Opera Română, potrivit siteului bucureşteni.ro.

Trupa lirică bucureşteană s-a lansat la 8 mai 1885, prezentând treptat un repertoriu tot mai bogat, alcătuit din opere italiene şi franceze de mare popularitate, cât şi vodeviluri şi opere comice din creaţia naţională, în care evoluau primele mari voci autohtone. Instituţionalizarea s-a petrecut în 1921, prima stagiune fiind deschisă cu un grandios Lohengrin dirijat de George Enescu. Până în 1953, trupa a fost găzduită de Teatrul Naţional, apoi de Teatrul Lyric Leon Popescu, Teatrul Eforie (Carol cel Mare) şi Teatrul Regina Maria. Clădirea actuală a fost construită în 1953, în preajma Festivalului Mondial al Tineretului şi al Studenţilor, care urma sa fie găzduit de Bucureşti. Spectacolul inaugural a avut loc pe 9 ianuarie 1954, cu premiera operei Dama de pică de Ceaikovski, iar primul balet a fost Coppelia, la 10 ianuarie 1954.

A urmat o perioadă de mari realizări artistice. Beneficiind de o echipă de interpreţi de cea mai înaltă clasă, Opera Română din Bucureşti a devenit una dintre cele mai apreciate scene ale Europei.

Pe lângă soliştii cei mai solicitaţi înainte de mutarea în noul sediu (Dinu Bădescu, Valentina Creţoiu, Şerban Tassian, Dora Massini, George Niculescu-Bassu, Petre Ştefănescu-Goanga, Mihail Ştirbei, Mihail Arnautu, Garbis Zobian, Edgar Istratty, Valentin Teodorian) în anii următori s-au afirmat Nicolae Herlea, Elena Cernei, David Ohanesian, Arta Florescu, Zenaida Pally, Octav Enigarescu, Dan Iordăchescu, Ludovic Spiess, Ileana Cotrubas, Eugenia Moldoveanu, Viorica Cortez, Ion Buzea, Marina Krilovici, Octavian Naghiu, Ion Piso, Maria Slatinaru, Vasile Martinoiu, Eduard Tumagian, Magda Ianculescu, Iulia Buciuceanu, George Corbeni, Pompeiu Harasteanu, Nicolae Florei, Teodora Lucaciu, Matilda Onofrei, Cornel Stavru, Ladislau Konya, Maria Crişan, Constantin Gabor, Elisabeta Neculce-Cartis, Silvia Voinea, Lella Cincu, Elena Dima-Toroiman, Vasile Moldoveanu, Corneliu Fanateanu, Mariana Stoica, Florin Diaconescu, Sanda Sandru unii dintre ei cântând şi pe marile scene ale lumii la Metropolitan, Scala din Milano, Royal Opera Covent Garden, Opera din Paris, Moscova. În aceeaşi perioadă, s-au remarcat atât dirijorii Egizio Massini, Jean Bobescu, Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Cornel Trailescu, cât şi regizorii Jean Ranzescu, Hero Lupescu.

Problemele politice dispărute după căderea regimului comunist au fost înlocuite de cele financiare. Cu toate acestea, s-a continuat reluarea unor titluri în montări noi, iar echipa de interpreţi a fost fundamental întinerită.

În pleiada cântăreţilor de frunte din ultima perioadă se înscriu Felicia Filip, Mariana Colpos, Ecaterina Tutu, Ionel Voineag, Sever Barnea, Gabriel Alesandrescu, Iulia Isaev, Marius Brenciu, Robert Nagy, Mihaela Stanciu, Stefan Ignat, Iordache Basalic, Roxana Briban.

Anton Romanovski a pus bazele primei companii de balet bucureştene abia în 1924. Aceasta a fost preluată în 1929 de către Vera Carally care, în 1932, punea în scenă Lacul lebedelor, cu un ansamblu în întregime românesc şi solişti autohtoni. În anii '30, Floria Capsali, creatoarea baletului românesc cult, a montat numeroase lucrări de inspiraţie folclorică şi a mărit atât numărul dansatorilor, cât şi repertoriul. După cel de-al doilea război mondial, baletul a cunoscut o înflorire accelerată, prin colaborarea cu maeştri de balet şi coregrafi ruşi, mai apoi prin formarea de coregrafi şi interpreţi la institute renumite de profil din URSS. Printre numele de rezonanţă ale perioadei inter şi postbelice s-au numărat Elena Penescu Liciu, Oleg Danovski, Iosefina Crainic, Marie-Jeanne Livezeanu, Sanda Orleanu, Gelu Matei, Trixy Checais, Petre Bodeut.

În condiţiile favorabile ale actualului sediu a început crearea a numeroase divertismente din opere şi miniaturi coregrafice, precum şi montarea în premieră sau reluare a titlurilor fundamentale din repertoriul universal. Faima baletului românesc a depăşit limitele ţării, datorită turneelor, Festivalurilor şi Concursurilor Internaţionale la care participau Irinel Liciu, Gheorghe Cotovelea, Valentina Massini, Gabriel Popescu, Sergiu Stefanski, Alexa Mezincescu, Marinel Ştefănescu, Ioan Tugearu, Petre Ciortea, Cristina Hamel sau tripleta de aur: Magdalena Popa, Ileana Iliescu şi Leni Dacian.

Plecarea a numeroşi dansatori în Occident înainte de 1989, dar şi în ultimii ani a marcat puternic compania de balet. O dată cu dispariţia vechii generaţii de coregrafi, câţiva dintre foştii prim-balerini au început să monteze versiuni noi ale baletelor clasice: Ioan Tugearu, Alexa Mezincescu şi, mai recent, Mihai Babuska. Colectivul de balet, condus din 2001 de către acesta din urmă, rulează o duzină de titluri importante în fiecare stagiune, prezentând o garnitură de solişti de prim rang, printre care Corina Dumitrescu, Ovidiu Matei Iancu, Oana Popescu, Cristina Opincaru, Simona Somacescu, Tiberiu Almosnino, Cristian Crăciun, Vlad Toader s.a.

Anul acesta, Opera Naţională a fost locul de desfăşurare a mai multor tensiuni şi proteste, despre care puteţi citi aici şi aici