Analist: Raiul pe Pământ Comunist din anii '70 s-a născut pe... datorie. Cu munca românilor, dar cu banii capitaliştilor

Sociologul Remus Ioan Ştefureac a explicat, marţi, pe Facebook, ce a însemnat de fapt „raiul comunist” din perioada anilor '70 după care, conform ultimului sondaj de opinie, aproape 70% dintre români sunt nostalgici.

Potrivit analistului, există asemănări „pur întâmplătoare” ale acestei perioade în care nivelul de trai era ridicat, dar menţinut cu împrumuturi masive de la bănci capitaliste în frunte cu FMI, şi perioada contemporană în care datoria externă a ajuns la cote alarmante, la fel ca şi atunci. Ceea ce nu-şi mai amintesc mulţi români este raţionalizarea alimentelor şi a energiei care a urmat în anii 80 pentru achitarea facturilor.

Redăm postarea analistului

Rai Comunist pe Datorie Capitalistă

Prieteni foarte buni, dar şi non-prieteni îmi povestesc mereu despre ani '70 din regimul Ceauşescu, descrişi ca un fel de rai pe pământ, reperul după care ar trebui judecat regimul comunist din punctul de vedere al nivelului de trai.

Din ce am citit, din ce am auzit, cu siguranţă, în anii '70 se trăia mult mai bine decât în anii '60 şi infinit mai bine decât în anii '80 când o naţiune întreagă (cu mici excepţii nomenklaturiste) a fost obligată să facă foamea pe întuneric şi frig.

Ce nu se spune este că Raiul pe Pământ Comunist din anii '70 s-a născut pe.... datorie. Cu munca românilor, dar cu banii capitaliştilor. Mai precis, cu împrumuturi masive din Occident, de la capitalişti, de la FMI, Banca Mondială. Da da, aţi auzit bine.... O mare parte a industriei comuniste (insuficient adaptată la nevoile comerciale şi rigorile tehnologice ale timpului) a putut fi ridicată doar cu credite capitaliste de la oculta globală în frunte cu FMI. Drept urmare, în anii '70, datoria externă a României a crescut de vreo 20 de ori. Ce a urmat după, adică foametea din anii '80 pentru achitarea facturii, par că nu îşi mai aduc aminte, din păcate, prea mulţi români. Unele asemănări cu situaţii mai contemporane sunt pur întâmplătoare...

Pentru conformitate, las mai jos un citat dintr-un interviu acordat în martie 2013 cotidianului Gândul de fostul ministru de Finanţe al României comuniste din anii '70, fost guvernator al BNR în anii '80, Florea Dumitreescu.

Florea Dumitrescu a fost primul ministru de finanţe dintr-o ţară socialistă membră CAER care a semnat acorduri cu Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială.

Şi acum citatul din Gândul, din articolul publicat pe 9 martie 2013

„Cu paşi timizi, autorităţile de la Bucureşti au început să culeagă informaţii din presă şi prin intermediul ambasadelor despre modul de lucru al celor două instituţii (n.a. FMI şi Banca Mondială), aspectele tehnice ale unei potenţiale colaborări fiind puţin cunoscute în acea perioadă. Cu toate că informările s-au purtat sub semnul unui 'embargo al secretului', Dumitrescu este de părere că autorităţile de la Moscova au început să bănuiască intenţiile României, mai ales pentru că 'spionajul lor îşi făcea datoria', susţine fostul oficial” .

După negocieri intense care au durat peste doi ani şi în contextul unei poziţii ostile a Moscovei, evidenţiate inclusiv în desele critici ale unor oficiali sovietici de rang inferior care vizitau România, pe 20 august 1975 România trimite către FMI prima scrisoare de intenţie pentru obţinerea unui acord cu Fondul. Documentul sublinia faptul că România se afla într-un program continuu de promovare a creşterii economice rapide, astfel încât nivelul de trai al populaţiei să se apropie de cel al statelor mai puternic industrializate. (...)

În 1972, când România a luat decizia de a deveni stat membru FMI şi BM, ministrul de Finanţe a participat, după cum se obişnuia în acea perioadă, la o şedinţă a comisiei financiare a CAER-ului, hotărât şi având mandat să anunţe planul României omologilor săi din blocul socialist. (...)

Au urmat discuţii aprinse însă, ulterior, Dumitrescu a fost abordat de doi colegi care voiau şi să ştie care au fost demersurile României în ceea ce privea relaţia cu reprezentanţii Fondului. "Să nu-ţi faci program că după-masă ne întâlnim. Florea, să-mi spui ce ai făcut, primii paşi, cum ai îndrăznit să faci asta. Dom'le, zice (ministrul polonez), aţi făcut un pas mare, zice. Şi noi avem nevoie", îşi aminteşte Dumitrescu.

Pe 15 decembrie 1972, România a devenit membru FMI, plătindu-şi cota parte în aur. "Cred că vreo 40-42 de tone a fost cota noastră. România a avut în medie, în permanenţă, în jur de 100 de tone de aur în rezervă, mai mult sau mai mai puţin, din producţie internă, din cumpărări de pe piaţă, dar mai mult din producţia internă care se acumulase", a precizat fostul ministru de Finanţe.