Ana Guţu (Partidul Dreapta): ”Alegerile prezidenţiale din R.Moldova ar putea să nu aibă loc” (interviu)

”Scrutinul prezidenţial nu trebuie considerat un panaceu. Alegerea preşedintelui prin vot direct va fi o satisfacţie de moment dată cetăţeanului pentru ca acesta să aibă impresia că i s-a dat şi lui posibilitatea să decidă. Dacă preşedintele rămâne însă cu actualele atribuţii, nu va putea să facă prea multe”, a declarat preşedintele Partidului unionist Dreapta, într-un interviu acordat Epoch Times la Chişinău.

Ana Guţu a vorbit şi despre strategia în plan intern şi extern a Partidului Dreapta pentru a realiza unirea. Pe de altă parte, ea s-a referit şi la soluţionarea problemei transnistrene, pledând pentru un conflict îngheţat, care ar urma sa fie absorbit de o ţară membră UE şi NATO, ca România.

Epoch Times: Sunteţi în conducerea unui partid nou-înfiinţat unionist Dreapta. Cu ce se diferenţiază acest partid de partidele care s-au declarat până acum unioniste în R.Moldova?

La ora actuală în R.Moldova printre cele 44-45 de partide politice existente sunt două unioniste, care şi-au asumat în statut scopul reunificării R.Moldova cu România.

Ideea noastră era ca mesajul unionist să vină din gura tinerilor pentru că este nevoie de o schimbare nu doar de discurs politic, ci şi de feţe, de generaţie. 20-25 de ani este vârsta schimbării unei generaţii şi considerăm că a venit timpul ca ceea ce n-au reuşit părinţii acestor tineri în 1989 sau în 1991, unirea R.Moldova cu România, să facă ei.

Tinerii cu care am demarat proiectul Dreapta mi-au fost alături din 2009 şi poate chiar dinainte. Noi am fost colegi de partid, alungaţi practic din două partide liberale. De aceea nu cred că ne pot fi imputate acuzaţii de traseism. Fiind în aceste partide, am vrut să avem un guvern al nostru care să propună politici publice pentru toate sectoarele.

Ce-şi propune iniţiativa the Right Government? Ce subiecte au fost discutate la prima şedinţă a acestuia?

Este un guvern din umbră şi ideea creării lui a venit odată cu cea de creare a partidului unionist Dreapta. Atunci eu mi-am realizat ideea avută anterior, pentru care însă în partidele liberale nu am avut susţinere. Am făcut şi o platformă informaţională. La prima şedinţă a fost formată echipa. Tinerii au venit la Chişinău, pentru că mulţi dintre ei fac parte din diaspora românească a R.Moldova în exterior şi şi-au perfecţionat carierele în diferite ţări europene sau din SUA.

Pe 25 mai a fost o şedinţă de constituire a guvernului. Următoarele vor fi tematice şi vor fi consacrate pe de-o parte politicii bugetar-fiscale. Încă nu a fost aprobat bugetul acest ui an în R.Moldova. Este o bizarerie cauzată de criza economică şi financiară şi de anumite disensiuni politice. De aceea, o şedinţă a guvernului din umbră va fi consacrată politicilor bugetar-fiscale şi alta reformelor constituţionale. Constituţia R.M are mai multe articole prin care se creează nişte blocaje constituţionale sau instituţionale, de exemplu faimosul art.78 referitor la alegerea preşedintelui.

Colegul Dvs. Dorin Duşciac afirma într-o emisiune de televiziune că alegerile prezidenţiale ar putea să nu mai aibă loc anul acesta deoarece Comisia de la Veneţia recomandă ca în cele 6 luni înainte de alegeri să nu se mai facă nicio modificare a regulilor jocului. Vedem în prezent că textul constituţional n-a fost schimbat după ce CCR a decis ca alegerea preşedintelui de către Parlament este neconstituţională, iar legislaţia electorală nu a fost amendată...

E o încurcătură aici cu Curtea Constituţională şi cu Constituţia, care pare a fi foarte interpretabilă şi pe alocuri dubioasă. Se pune problema amendării legislaţiei electorale. Au fost votate în primă lectură amendamente care prevăd colectarea a 15.000 de semnături pentru fiecare candidat la prezidenţiale, independent sau de la un partid. Nu este clar în baza cărui model se vor strânge semnăturile pentru că legislaţia de până în 2000 prevedea 8 judeţe, iar acum avem 30 de raioane. Atunci ce ar însemna 15.000 în jumătate din unităţile administrativ-teritoriale – 16 raioane sau 3-4 judeţe? E adevărat că legislaţia nu a fost amendată la a doua lectură şi pentru moment nu cunoaştem regulile de joc. Alegerile au fost deja anunţate pentru 30 octombrie, astfel încât potenţialii candidaţi trebuie să ştie care sunt regulile de joc. Acum noi nu ştim cum se colectează aceste liste, în baza cărui model, cine le contrasemnează – primarul sau preşedintele Consiliului Local. Probabil că guvernarea are tot interesul să întindă acest proces de fixare de o manieră clară a regulilor de joc până aproape de alegeri.

Nu ar fi prima dată când nu sunt respectate recomandările Comisiei de la Veneţia, dar este posibil ca alegerile să nu aibă loc. Dacă vine o decizie a Comisiei, un amicus curiae, se va spune că ea trebuie aplicată pentru următorul ciclu electoral, adică alegerile parlamentare. Actuala putere ar putea invoca decizia acesteia pentru a spune că nu mai poate face alegeri. Astfel, preşedintele ar fi ales în Parlament ca până acum. În R.Moldova se poate orice, nu mă mai miră absolut nimic.

Legislaţia electorală trebuie să fie clară cu mult timp înainte de alegeri. La noi au mai rămas 5 luni până la alegeri şi este o incertitudine totală. De aceea, eu cred că s-a dat această decizie a Curţii Constituţionale ca o satisfacţie pentru protestatari, care au fost şi ei induşi în eroare. Mulţimea care a venit să protesteze împotriva furtului miliardului brusc şi-a mutat atenţia către alegerile prezidenţiale. Oamenii nu mai discută acum în spaţiul public decât despre cine va fi preşedinte. Într-un stat patriarhal ca R.Moldova, cu mentalităţi tributare trecutului sovietic, nu există un mijloc mai frumos de a calma spiritele protestatare şi toată lumea vorbeşte acum despre prezidenţiale.

Cum vor aborda unioniştii alegerile prezidenţiale? Aţi ajuns la un acord pentru propunerea unui candidat comun? Pe palierul de centru-dreapta, PAS şi PPDA discută despre un candidat comun pentru a nu se ajunge la polarizarea votului şi ratarea intrării în turul 2.

Pe mine nu mă sperie scenariile hiperbolizate în exces. Chiar dacă candidatul pro-rus Igor Dodon câştigă, este decapitat Partidul Socialiştilor. Dodon, vă asigur, că va găsi limbă comună cu actuala guvernare care are o majoritate foarte stabilă în Parlament. Este un preşedinte convenabil pentru că nu mai spune că vrea anticipate. Se va linişti şi va bate palma cu actuala guvernare. În ultima vreme zice şi că nu este împotriva integrării europene, deci ceva s-a schimbat.

În ceea ce priveşte centrul-dreapta, unde se înghesuie PPEM, PAS şi PDA, nu cred că vor reuşi să se pună de acord asupra unui candidat comun. Tustrei sunt lideri ambiţioşi şi cred că vor candida toţi trei.

Referitor la unionişti, nu trebuie să considerăm scrutinul prezidenţial ca pe un panaceu. Este o falsă iluzie care va genera şi mai multă dezamăgire în cadrul electoratului. Discursul unui potenţial prezidenţiabil care zice că vine şi declanşează anticipatele, că face ordine în sistemul judecătoresc, este absolut incorect pentru ca un preşedinte, cu atribuţiile pe care le are, poate să se ocupe doar de politică externă. El merge şi reprezintă R.Moldova şi propune un premier, dar dacă acesta nu este votat în Parlament de două ori, se declanşează anticipatele şi vin alte forţe. Se stopează iar fragila stabilitate, în care aşa cum este ea, se plătesc salariile. Este un proces de durată şi nu cred că se vor obţine cu uşurinţă aceste alegeri anticipate.

Legislaţia electorală trebuie să fie clară cu mult timp înainte de alegeri. La noi au mai rămas 5 luni până la alegeri şi este o incertitudine totală. Actuala putere ar putea invoca o recomandare a Comisiei de la Veneţia pentru a spune că nu mai poate face alegeri. Astfel, preşedintele ar fi ales în Parlament ca până acum.

În ce măsură poate preşedintele să prevină abuzurile majorităţii parlamentare? Ce pârghii are la dispoziţie?

Preşedintele, atunci când este vorba de exemplu despre numirea judecătorilor, trebuie să contrasemneze decizia Consiliului Superior al Magistraturii. Dacă el respinge prima oară candidatura, a doua oară este obligat să semneze. Prin urmare, preşedintele nu are nicio atribuţie pentru a schimba radical sistemul judecătoresc sau de a modifica Constituţia.

El are dreptul de iniţiativă constituţională, dar cum s-o modifice dacă nu există voinţă în Parlament? Fiecare fracţiune parlamentară are interesele sale foarte diferite. Este o utopie să crezi că un preşedinte reformator va schimba totul. Cetăţeanului moldovean îi place să fie minţit. Este mai uşor să crezi într-o minciună frumoasă decât să pui pe tapet toate problemele şi să vezi unde este adevărul. De aceea pentru unionişti este important ca la aceste alegeri prezidenţiale să nu se dizolve. Discursul unionist nu mai poate fi dizolvat pur si simplu în cel pro-european. Unioniştii din R.Moldova sunt cei mai convinşi pro-europeni.

Conduceţi în prezent o campanie de lobby în plan extern pentru a promova ideea unirii şi a căuta sprijin. Despre ce este vorba şi cu cine v-aţi întâlnit la Bruxelles, Paris sau chiar în Canada?

Internaţionalizarea problemei unirii este unul dintre punctele strategiei noastre. În plan extern, mi-e teamă că trebuie să plecăm de la zero, exact cum a făcut Cuza înainte de 1859, adică trebuie să mergem cu acest mesaj de necesitate a naţiunii române, ca unica naţiune europeană care rămâne scindată, ca şi consecinţă a celui de-al Doilea Război Mondial. Ne-am întâlnit cu parlamentari naţionali, cu europarlamentari şi ei ne-au spus că trebuie să facem o publicaţie pe care s-o diseminăm în toate Parlamentele statelor membre. Unii nici nu ştiu în prezent să repereze pe hartă R.Moldova. Am făcut o broşură cu tentă istorică, am tradus-o în limbile europene şi o vom publica. Ideea noastră este să formăm o reţea non-formală transpartinică de prieteni ai unirii R.Moldova cu România. Oficiali europeni ne-au dat asigurări că în ziua în care cetăţenii moldoveni vor decide că R.Moldova trebuie să se unească cu România, conform declaraţiei de independenţă, constituţionalizată în 2013, nimeni nu se va opune. Nici SUA, nici UE.

Există voinţa politică pe cele două maluri ale Prutului şi susţinerea necesară în rândul populaţiei pentru realizarea unirii?

Dacă parlamentarii R.Moldova votează o declaraţie de unire juridico-politică cu R.Moldova, vă asigur că într-o oră/două se votează una similară la Bucureşti. Niciun sondaj din R.Moldova privind cota unioniştilor nu poate fi relevant din moment ce nu s-a făcut niciun sondaj separat pe această temă. S-a pus doar întrebarea dacă ar vota unirea, dar trebuie puse întrebări nu doar legate de zona sentimental-istorică, ci şi de cea pragmatică, care este tot mai îmbrăţişată de cetăţeni. Mă refer la perspectiva economică.

Noi ştim că marile schimbări în Basarabia s-au produs în momente de criză în care buzunarele cetăţenilor erau lovite puternic. Aşa s-a întâmplat şi la unirea din 1918 şi azi suntem într-o situaţie similară. Sunt oameni care până mai ieri blamau România şi nu voiau să audă nimic de tot ce este românesc şi care spun astăzi că este singura salvare.

Există şi comunităţi de ruşi şi ucraineni în R.Moldova care sunt de acord cu unirea, care au educaţie, înţeleg ce se întâmplă şi nu se vor opune. Mai ales oamenii de afaceri, care sunt controlaţi de 5 tipuri de organe coercitive de control pe săptămână, vor unirea şi DNA ca în România. (...)

Ce veţi face cu Rusia? Cum poate fi soluţionată problema transnistreană?

Asta trebuie să survină după reunificare. Conflictul de dincolo de Nistru nu poate fi soluţionat deocamdată. Formatul 5+2 nu dă nimic din punctul meu de vedere fiindcă se cheltuie doar bani europeni pentru întâlniri cu separatiştii de la Tiraspol. Nimic nu s-a schimbat. Noi am făcut foarte multe cedări, dar separatiştii continuă să-şi bată joc de copiii noştri în şcolile româneşti, şi la trecerile de la frontieră. Pacificatorii ruşi stau bine mersi.

Votarea unei declaraţii juridico-politice de unificare a R.Moldova cu România de către deputaţii moldoveni trebuie să ţină cont de frontierele actuale ale R.Moldova, iar atunci conflictul din stânga Nistrului devine unul îngheţat, parte a unei ţări membre UE şi NATO. Atunci, se schimbă automat şi formatul de negociere, devine automat caduc şi acordul între Snegur şi Elţîn prin care a fost recunoscut ruşilor statutul de pacificatori.

Partidul unionist Dreapta nu este pentru negocieri cu Rusia. Moscova trebuie pusă la curent cu decizia care va fi luată ulterior, dar nu excludem discuţiile cu marii lideri mondiali – SUA în primul rând, Germania, Franţa şi Bruxelles-ul. Cam asta ar fi axa pe care o propunem noi Washington-Berlin-Paris-Bruxelles. De ce trebuie noi să-i cerem voie lui Putin pentru unire? Suntem gubernie rusească?

Urmăriţi varianta integrală a interviului în înregistrarea video de mai sus.