Ana Blandiana: La cumpăna istoriei

Prin cuvântul său la primirea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Babeş-Bolyai" din Cluj, Ana Blandiana s-a impus încă o dată ca o voce a conştiinţei, scrie Monica Papazu, într-un articol pentru Revista 22.

Aceleaşi principii morale, aceeaşi luciditate şi acelaşi curaj de care a dat dovadă în timpul comunismului o fac acum să ia poziţie de rezistenţă în faţa crizei spirituale a Europei şi a noilor fantasme ideologice ale multiculturalismului şi "corectitudinii politice" – şabloane de gândire şi clişee care, cum spunea Eugen Ionescu, "împiedică omul să gândească".

Discursul, intitulat Istoria, ca viitor, a provocat atât elogii, cât şi critici, atât reacţii pozitive, cât şi negative, cele negative fiind în esenţă o negare a realităţii. Cea mai absurdă dintre acuzaţii a fost aceea, aruncată ca o invectivă şi adresată de asemenea lui Gabriel Liiceanu, de nazism (articolul lui Mircea Toma, Adevărul, 30 martie).

Corifeii multiculturalismului ar fi putut însă, fie şi la o privire rapidă, să vadă cauza realei creşteri a antisemitismului în Occident: intrarea în spaţiul european a unei populaţii musulmane cu segmente radicalizate şi din care se recrutează cei cărora ideologia jihadului nu numai că le dă dreptul de a ucide, ci le impune chiar obligaţia de a o face.

Pentru a citi continuarea articolului intraţi aici.