Ana Blandiana, despre o Europă care nu mai crede în nimic şi se sinucide

”În anii 20, exista aşa-numita Şcoală de la Frankfurt, o şcoală de filosofie de culoare marxistă. După ce a venit Hitler la putere, filosofii de la această şcoală au emigrat în America. La această oră toată viaţa universitară americană este dominată de filosofia Şcolii de la Frankfurt. Adică universităţile americane sunt nişte sedii de extremă stângă. Dar, mă rog, asta e o banalitate, toată lumea ştie. Ce-am descoperit eu acum este că unul dintre promotorii Şcolii de la Frankfurt a scris o cărticică în anii '20, înainte de a părăsi Germania, care se numea „De ce trebuie distrusă Europa”. E o carte pe care n-am citit-o, am citit doar nişte referiri la ea. Ei bine, se pare că ea dă apă la moară acelor scenarii conform cărora nimic nu e întâmplător şi totul e programat. Adică Europa cu religia ei iudeo-creştină şi cu filosofia ei greacă era privită ca o entitate care împiedică dezvoltarea lumii în general prin faptul că domină cultural lumea. Deci trebuia distrusă, pentru ca lumea să se dezvolte…”, a spus Ana Blandiana, citată de ziarulmetropolis.ro.

Poeta a mai vorbit şi despre „familia tradiţională” în contextul uniformizant al globalizării, evidenţiind faptul că discuţia despre familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie nu ţine de extremism religios, ci este mai întâi o chestiune de natură şi mai apoi, probabil, ceva ce ţine de religie.

„Probabil mulţi nu sunt de acord cu mine, dar vreau să spun că discuţia despre introducerea în Constituţie a unei părţi care să spună că familia trebuie făcută dintr-un bărbat şi o femeie nu mi se pare o chestiune care ţine de extremism religios. Am auzit voci spunând: „S-au strâns 3 milioane de semnături de extremişti ortodocşi…”, dar nu asta e problema. Problema este că asta e o chestiune de natură, nu de religie – religia evident, o susţine şi ea, pentru că Dumnezeu a făcut un bărbat şi o femeie. Dar asta vine pe planul doi deja.

Pe planul întâi e faptul că un copil se naşte numai dintr-un bărbat şi-o femeie. Aici, în România, suntem încă mai aproape de natură şi în sensul ăsta cred că trebuie să avem grijă să rămânem europeni, e clar că e singura noastră definiţie şi singura noastră şansă. Dar în acelaşi timp cred că n-ar trebui să renunţăm la ceea ce avem noi specific, cum cred că n-ar trebui să renunţe niciun popor. Acum 40-50 de ani când se vorbea de globalizare şi nu prea se ştia cu ce se mănâncă, mi-o imaginam ca pe ceva absolut minunat, în care fiecare să-şi păstreze entitatea, dar să facă schimb, să se înţeleagă, nu să fie toţi băgaţi într-o maşină de măcinat din care să iasă o pastă fără culoare şi până la urmă puţin dezgustătoare”.

Blandiana a semnalat o problemă gravă prin faptul că Europa nu mai crede în nimic. Lucrul e cu atât mai periculos cu cât cei care migrează acum în bătrânul continent au o credinţă în virtutea căreia pot distruge, iar până la urmă nu contează cine are dreptate dintre Europa şi Islam, ci contează cine crede cu adevărat în luptă, indiferent dacă e bine sau rău. Poeta crede că situaţia Europei este chiar mai gravă decât a României şi o compară cu perioada de sfârşit a Imperiului Roman.

„N-are legătură doar cu migraţia sau cu ce se întâmplă în mod concret, ci, mai ales, cu ceea ce se întâmplă în mentalul colectiv. Roma ajunsese la o situaţie în care nu mai credea în propriii zei pe care-i şi uitase şi îi înlocuise cu zei importaţi de la popoarele pe care le cucerise. Părerea mea este că în momentul în care începi să-ţi infirmi definiţia – ceea ce a făcut Roma şi ceea ce face Europa acum – eşti pierdut, pentru că atunci când se ciocnesc două forţe întotdeauna câştigă cea care crede cu adevărat în luptă, indiferent dacă e bine sau rău.

În povestea cu Europa şi islamul nu contează cine are dreptate, contează că europenii nu mai cred şi fac un adevărat tapaj din faptul că nu mai cred, sunt mândri că nu mai cred aproape în nimic. Spun că ar crede în libertate, dar corectitudinea politică pune grav libertatea sub semnul întrebării. Pe când ceilalţi, islamiştii, cred din toată inima. Sigur, o să spuneţi: „Sunt fanatici, sunt fanatici!”. Da, dar au forţa unei credinţe absolute. Ca să nu mai discutăm de raportul fizic care face ca la opt naşteri pe familie la ei şi 1,2 în cazul europenilor să ne permitem să vedem în câteva generaţii o Europa aproape fără europeni”, a afirmat poeta.

Ana Blandiana a mai vorbit şi despre corectitudinea politică: ”În ţările fost-comuniste corectitudinea politică devine foarte greu dominantă. Deocamdată e mai mult temă de bancuri, pentru simplul motiv că noi am trăit atât de mult sub cenzură şi ne-a fost mai frică de cenzura interioară decât de cenzura propriu-zisă. Or, corectitudinea politică asta e. Există doi universitari americani care au publicat o listă de cuvinte şi expresii care e recomandabil să nu fie folosite. Comuniştii n-au ajuns chiar până acolo… Sigur că nu te bagă la închisoare dacă le foloseşti, dar încet-încet te marginalizează”.

Aceasta a mai spus că Europa aproape se sinucide pe baza respectului faţă de drepturile omului, ignorând faptul că unele dintre aceste drepturi, în loc să înalţe omul, mai mult îl coboară. Blandiana a menţionat că în numele acestor drepturi, Germania, de exemplu, a lăsat pe teritoriul ei un număr mare de imigranţi care ei înşişi susţin că nu respectă aceste drepturi.