America rămâne o superputere, dar îşi schimbă strategia

Fostul corespondent al TVR în SUA, Nicolae Melinescu şi fostul ambasador şi publicist Neagu Udroiu au analizat în cadrul conferinţei ”America 2013 - văzută de aproape", găzduită de Fundaţia Europeană Titulescu, discursul preşedintelui Obama despre Starea Uniunii şi problemele complicate cu care se va confrunta liderul de la Casa Albă în cel de-al doilea mandat.

Melinescu a subliniat că ”spre deosebire de 2009, administraţia democrată n-a mai putut să invoce acum blestemata moştenire (republicană) pentru ca Obama a deţinut deja un mandat şi de aici vine tonul conciliant”. Dincolo de talentul oratoric al lui Obama şi al celor care-i scriu ireproşabil discursurile, inclusiv ca stil, SUA se află într-o perioadă economică foarte dificilă. Au avut loc tăieri bugetare masive, inclusiv din bugetul Pentagonului iar Obama a vorbit despre necesitatea de a relansa clasa de mijloc, care este motorul economiei. ”Nu ştiu însă cât de convinsă va fi clasa de mijloc de acest discurs din moment ce ea este cea care a suferit cel mai puternic şocul crizei”, spune Melinescu. ”Totuşi State of the Union este o viziune cuprinzătoare şi m-a impresionat faptul că Obama s-a referit la problemele de guvernare imediate care trebuiesc rezolvate, lăsând chestiunile externe în termeni generali. Este însă o tactică comună pentru că mesajul este adresat în primul rând cetăţenilor americani, chiar dacă este observat cu atenţie de către diplomaţi, de către cei din exterior”, a explicat publicistul pentru Epoch Times.

Neagu Udroiu consideră că marea problemă internă a lui Obama în cel de-al doilea mandat va fi (re)generarea creşterii economice, care rămâne în prezent foarte redusă. Un alt laitmotiv al discursului lui Obama fără de care creşterea e imposibilă este crearea de locuri de muncă, catalogată de preşedinte drept ”steaua polară a politicii americane”. Liderul de la Casa Albă a invitat firmele americane mari să nu se mai zbată cum să creeze locuri de muncă în străinătate, ci să se întoarcă în SUA şi să le genereze acolo. Caterpillar şi Ford sunt doar două exemple în acest sens.

O altă problemă cu care se confrunta economia americană, ca şi alte economii europene, inclusiv cea românească, este lipsa industriei, ponderea acesteia fiind în prezent de doar 20% din PIB.

Ambii analişti au subliniat însă faptul că multe dintre măsurile economice luate de Obama vor depinde de opoziţia republicană din Congres care controlează una dintre camere. Preşedintele a tot reamintit în discursul său că are nevoie de sprijinul acesteia, de un consens bipartizan.

Şi cu acesta şi fără acesta, ”SUA rămâne cea mai îndatorată ţară din lume şi nu are resursele de a-şi plăti dobânzile. America e singurul stat în care creditele derivate au crescut de patru ori. E un haos total. Principiile Consensului de la Washington sunt vinovate pentru creditele dereglementate. Iar Obama n-a îndepărtat deloc molozul crizei aşa cum spunea în discursul despre Starea Uniunii”, afirmă Florea Dumitrescu, fost ambasador în China.

La capitolul energie, Melinescu afirma că deocamdată ”resursele alternative sunt mai mult marketing politic decât alternative reale deoarece parcurile eoliene de exemplu implică riscuri mari pentru mediu şi pentru oameni deoarece creează câmpuri electromagnetice”.

O altă problemă internă la care Obama nu a făcut referire în State of the Union este cea a armelor de asalt. „Au trecut mai multe luni de la masacrul din Newtown şi rafturile magazinelor de arme sunt goale, iar firmele nu mai fac faţă la atâtea comenzi”, a arătat Melinescu, care a precizat că ”acest climat înarmaţi-vă ca să vă apăraţi bine împotriva eforturilor Casei Albe de a reduce această ameninţare, chiar printr-o eventuală interzicere a comercializării unor tipuri de arme”. Nu este însă clar în ce direcţie se va merge.

La fel, o altă temă sensibilă pe plan intern este legea imigraţiei, unul dintre punctele majore de divergenţă între democraţi şi republicani. Administraţia actuală nu are o viziune foarte clară în legătură cu ce ar trebui făcut cu imigranţii ilegali, susţine Udroiu.

Obama nu are o strategie generală oficială, ci a adoptat din mers o nouă strategie: încurajarea unui raport de forţe locale care să rezolve problemele fără ca SUA să intervină direct. Această schimbare de strategie se explică prin supraangajarea strategică a SUA.

Provocările externe ale lui Obama

Pe plan extern, este clar că priorităţile SUA s-au schimbat, prin pivotarea dinspre Europa către Asia-Pacific, unde China este tot mai ameninţătoare. ”SUA nu poate să divorţeze de China, de care o leagă o puternică interdependenţă economică, inclusiv prin bondurile suverane deţinute de Beijing”, explică Melinescu.

În materie de luptă împotriva terorismului, Obama a renunţat la punerea pe tapet a uciderii lui Bin Laden ca succes în acest război contra terorii şi a afirmat doar ”o victorie împotriva nucleului Al-Qaeda” în discursul despre Starea Uniunii. Iar în ce priveşte alte dosare sensibile de politică externă, Melinescu a subliniat că nu se pune problema unui atac american asupra arsenalului chimic al Siriei lui Bashar al Assad. ”Există o înţelegere între America şi Rusia de a nu atinge aceste arme care ar putea provoca o catastrofă umanitară”, susţine publicistul.

Pe de altă parte, chiar dacă Obama va face o vizită în curând în Israel, este de aşteptat ca el să nu vină cu propuneri noi de soluţionare a conflictului israelo-palestinian, altele decât soluţia deja susţinută cu două state. Melinescu infirmă şi un scenariu de atac american asupra arsenalului nuclear iranian. ”Noul ministru american al Apărării Chuck Hagel este foarte lucid şi prevăzător, ca şi predecesorul său Robert Gates, şi este puţin probabil ca Obama să autorizeze un atac, chiar şi israelian, asupra Iranului”, explică fostul corespondent TVR la Washington. În opinia sa, Turcia este cheia dialogului SUA şi a Occidentului cu Iranul. ”Iranul nu poate fi constrâns să renunţe la programul său nuclear, dar nu are niciun interes să se ajungă la un conflict militar pentru că nu poate să existe un câştigător şi un învins în asemenea condiţii şi până la urmă Teheranul este prins într-o reţea economică internaţională în care trebuie să-şi maximizeze interesele legate de stabilizarea economică. O soluţie ar fi să fie atras în Tratatul de nonproliferare iar SUA să-i furnizeze materialul radioactiv necesar pentru industria paşnică în schimbul renunţării la proiectele militare”, spune Melinescu într-un interviu pentru Epoch Times.

În ce priveşte, faptul că Barack Obama nu a menţionat Coreea de Nord şi ameninţările sale nucleare în Discursul despre Starea Uniunii, Melinescu a explicat pentru Epoch Times că ”sunt elemente în desfăşurare care trebuie clarificate pentru că administraţia să aibă o reacţie oficială. Există acum o accelerare în zonă. SUA organizează exerciţii militare de anvergură cu Coreea de Sud. Există deja reacţia preventivă a Coreei de Nord, aşa încât lucrurile sunt deja într-un dinamism neaşteptat. Ca urmare este nevoie de o temperare a discursului pentru ca poziţia SUA să fie cea corectă”. ”Obama a fost foarte diplomat. Trebuie să se vadă cât din ceea ce spun nord-coreenii este o cascadorie politică şi cât este un program politic. În funcţie de asta trebuie să se adopte o poziţie care este foarte importantă pentru publicul american şi pentru partenerii Americii din străinătate, din Asia-Pacific şi din nordul Africii”.

La rândul său şi fostul ambasador al României la Helsinki, profesorul Constantin Vlad, a întărit că ”Barack Obama este un om de reacţie mai degrabă decât de acţiune”. În opinia sa, spre deosebire de Bush, ”el nu are o strategie generală oficială, ci a adoptat din mers o nouă strategie: încurajarea unui raport de forţe locale care să rezolve problemele fără ca SUA să intervină direct”. Această schimbare de strategie se explică prin ”supraangajarea strategică a SUA”. O consecinţă directă este evitarea trimiterii de contingente militare prin folosirea tot mai deasă a dronelor, avioane fără echipaj pilotate de la sol împotriva inamicilor.

În concluzie, cu toate datoriile sale uriaşe, SUA nu vor colapsa pentru că au dolarul care domină sistemul financiar internaţional. În plus, America îşi va folosi capacităţile de smart power pentru a influenţa mersul lumii în continuare. Iar ”revoluţia” gazului de şist ar putea revigora economia americană în următorii ani. De asemenea, legătura cu Europa va fi întărită prin acordul de liber schimb. Acestea sunt câteva dintre concluziile la care au ajuns cei doi publicişti şi foştii ambasadori.