Alegerile din Italia: Aşteptaţi neprevăzutul! (Financial Times)

Scenariul colapsului guvernului lui Romano Prodi s-ar putea repeta în acest an pentru Pier Luigi Bersani, liderul Partidului Democrat (PD), format după eşecul din 2008 a lui Prodi de a uni stânga italiană, comentează cotidianul britanic Financial Times (FT).

În 2006, fostul preşedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, era liderul coaliţiei de stânga din Italia, iar sondajele de opinie îi confereau un avantaj important asupra rivalului său, Silvio Berlusconi, la alegerile generale. Într-un final, Prodi a câştigat cu un avans de 25.000 de voturi, sau 0,1% din electorat. Prodi s-a instalat în funcţie cu promisiunea de a face reforme, însă a reuşit să facă foarte puţine, iar doi ani mai târziu, a pierdut un vot de încredere în Senatul italian. Guvernul său s-a prăbuşit, iar la scurt timp Berlusconi a revenit la putere.

Cele mai recente sondaje de opinie sugerează o majoritate îngustă a democraţilor în alegerile pentru Camera Deputaţilor din Italia. În ultimul timp, partidul şi-a pierdut sprijinul - inclusiv din partea ''Mişcării 5 stele'', un partid de opoziţie anti-establishment şi anti-euro, condus de Beppe Grillo, un comediant care a folosit extrem de eficient Internetul pentru a câştiga sprijin popular.

Dacă Bersani va câştiga alegerile în Camera Deputaţilor, chiar şi cu cea mai mică marjă, el ar sfârşi în continuare cu o majoritate parlamentară largă datorită regulilor de vot care alocă locuri suplimentare celui mai mare partid. Cu toate acestea, pentru a guverna, el ar avea nevoie, de asemenea, de o majoritate în Senat, camera superioară a Parlamentului italian, unde locurile suplimentare se alocă pe o bază regională. Cele mai recente sondaje sugerează o majoritate îngustă pentru forţele combinate ale democraţilor şi coaliţiei centriste, conduse de Mario Monti, actualul premier.

Dacă aceste sondaje sunt corecte, Italia se îndreaptă spre o reluare efectivă a scenariului Prodi. Bersani va conduce o coaliţie care să includă următoarea colecţie disparată de politicieni: conservatorul Monti şi aliaţii săi creştin-democraţi, care obişnuiau să guverneze cu Berlusconi; un nucleu dur de socialişti, pe stil vechi, care susţin statul bunăstării, din cadrul Partidului Democrat; şi Partidul Stânga, Ecologie şi Libertate (SEL) fondat de Nichi Vendola. Deşi Monti şi Vendola susţin că exclud orice alianţă post-electorală, diferenţa ideologică dintre Monti şi unii dintre socialiştii radicali din cadrul Partidului Democrat este cel puţin la fel de mare.

Coaliţia de centru-stânga ar prelua Italia în mijlocul celei mai grave recesiuni din memoria vie a populaţiei. În al patrulea trimestru al lui 2012, economia italiană a scăzut la o rată anuală de 3,6 %, marcând al şaselea trimestru consecutiv de declin. Gradul de reducere a creşterii PIB-ului este în mod clar rezultatul bugetului de austeritate pe 2012, pe care Monti l-a impus unei economii aflate deja în recesiune. Una dintre cele mai sigure predicţii cu privire la alegerile italiene este faptul că coaliţia lui Monti se va plasa pe ultimul loc dintre cei patru concurenţi majori.

Cu o săptămână înainte de scrutin, rezultatul probabil al alegerilor din Italia este o majoritate agitată de centru-stânga şi o dreaptă anti-austeritate şi eventual anti-euro, care s-ar putea uni în opoziţie. Cu toate acestea, ceea ce face orice tip de prognoză deosebit de periculoasă este numărul neobişnuit de mare de persoane care nu s-au decis însă. Curios, acest număr a crescut în timpul campaniei, potrivit FT. Un rezultat surpriză este posibil - în orice direcţie. Un alt factor de incertitudine este rolul schimbat jucat de mass-media în condiţiile în care ziarele şi-au pierdut mult din influenţă, în timp ce site-urile, precum linkiesta.it, şi reţelele sociale au devenit tot mai importante.