Viitorul guvern al Italiei va trebui să rupă legăturile dintre fundaţiile bancare şi politicieni

Atunci când va fi ales un nou guvern în Italia, în urma scrutinului din 24-25 februarie, el se va confrunta cu cereri de a slăbi puterea unor fundaţii bancare, precum ''Fondazione Monte dei Paschi'' din Siena care controlează Banca Monte dei Pachi (MPS), de a rupe legăturile cu politicienii aleşi şi a le supune unor reglementări mai stricte, scrie Financial Times (FT).

'Monte dei Paschi este o bombă. Relaţia dintre bănci şi fundaţii este destinată să se schimbe', a declarat pentru FT un înalt factor de decizie politică de la Roma, care a solicitat anonimatul.

Fundaţia MPS este doar una dintre cele 88 de fundaţii bancare din Italia. Situaţia ei dificilă a redeschis o dezbatere îndelungată privind faptul dacă aceste organisme politice cu legături puternice cu administraţii locale pot fi de încredere pentru a controla băncile creditoare ale ţării.

Fundaţiile au fost create în anii 1990 după privatizarea sistemului bancar din Italia. În 1999, o lege le-a obligat să-şi reducă participaţiile deţinute la băncile pe care le controlează, la sub 50%. Cu toate acestea, criticii susţin că controlul fundaţiilor asupra sistemului bancar din Italia rămâne strâns.

Fundaţia MPS are în prezent probleme financiare profunde. Aproape colapsul MPS a redus cu mai mult de jumătate averea sa netă, care a fost de 2,7 miliarde de euro în 1995 şi a scăzut la 1,3 miliarde de euro în 2011. Analiştii cred însă că, având în vedere că fundaţia a fost obligată să-şi calculeze pierderile activelor sale la preţurile pieţei curente, averea sa netă ar fi chiar mai mică.

Criticii se întreabă cum a fost posibil ca board-ul fundaţiei să aprobe decizii manageriale slabe la MPS, care au forţat în cele din urmă cea de-a treia bancă ca mărime a Italiei să solicite un împrumut de 3,9 miliarde de euro de la stat.

MPS - unde fundaţia controlează încă 34,9% din bancă, după ce a deţinut 50% - este cazul cel mai flagrant. Dar grupuri de fundaţii bancare deţin de asemenea 14% din UniCredit şi 27% din Intesa Sanpaolo, cele două cele mai mari bănci din Italia.

Se consideră că legăturile strânse dintre fundaţii şi politicieni locali au agravat guvernanţa unor bănci creditoare italiene. 'Fundaţiile sunt un 'Cal troian' prin care politicienii au pătruns în bănci', a declarat Tito Boeri, profesor de economie la Universitatea Bocconi din Milano. Un studiu elaborat de Boeri a constatat că patru dintre cele mai mari bănci creditoare ale Italiei au cel puţin un politician în board-urile lor. 'Aceşti politicieni provin de obicei din board-ul fundaţiilor, unde 'îşi spală' CV-ul iar apoi merg să conducă o bancă, deşi nu au competenţe manageriale adecvate', a spus el.

Odată ajunşi în board-ul unei bănci, obiectivele unui politician nu sunt pur financiare. Un studiu elaborat de Paola Sapienza, economistă la Universitatea Northwestern din SUA, a arătat că băncile care sunt supuse unei influenţe politice puternice sunt mai preocupate de ciclul electoral decât de ameliorarea profitabilităţii.

Asociaţia naţională a caselor locale de economii şi a fundaţiilor bancare (ACRI), a luat măsuri pentru a limita anvergura conflictelor de interese între sectorul bancar şi politică. În iunie anul trecut, membrii săi a aprobat o cartă care să-i oblige să nu numească politicieni de carieră în board, înainte ca aceştia să fi petrecut cel puţin un an departe de politica activă.

Preşedintele ACRI, Giuseppe Guzzetti, a insistat asupra faptului că MPS este o excepţie. El spune că fundaţiile nu controlează băncile din Italia şi că scopul lor este de a păstra capitalul lor şi de a folosi câştigul la investiţii pentru finanţarea de activităţi caritabile. 'Suntem organizaţii filantropice şi granturile noastre îi ajută pe italienii cu nevoi sociale, într-un moment în care guvernul este nevoit să-şi reducă sprijinul', a declarat Guzzetti.

Criticii fundaţiilor ar dori ca următorul guvern să le oblige să-şi diversifice portofoliul şi să vândă toate acţiunile pe care le deţin într-o bancă individuală până când ajung sub un prag scăzut, posibil 2%.

Totuşi, este posibil ca guvernul să aibă mâinile legate, potrivit FT. O decizie a Curţii Constituţionale a Italiei din 2003 a constatat că fundaţiile sunt entităţi private. Ca atare, statul nu poate dicta strategiile lor de investiţii.

Guvernul ar putea impune în schimb reguli mai stricte privind proporţia membrilor din board-ul unei fundaţii care sunt numiţi de politicieni locali. La Fundaţia MPS, 14 dintre cei 16 membri ai săi din board au fost aleşi de autorităţi locale.

Viitorul guvern al Italiei va trebui să decidă totodată cu privire la supravegherea viitoare a fundaţiilor. În prezent, ea este de resortul Ministerului de Finanţe, care exercită o supraveghere relativ superficială. Stefano Fassina, purtătorul de cuvânt pe probleme de economie al Partidului Democrat (stânga), formaţiune cotată să câştige alegerile de săptămâna viitoare, este împotriva ridicării rolului de supraveghere al ministerului.

'Întrebarea pe care ar trebui să o punem, în schimb, este de ce instrumente are nevoie ministrul de finanţe pentru a fi un supraveghetor eficient', a declarat Fassina.

Boeri se îndoieşte că acest lucru va merge suficient de departe. 'Guvernul a fost prea permisiv cu fundaţiile', a spus el. 'Italia trebuie să stabilească limite privind ceea ce pot investi şi să transfere supravegherea la una dintre celelalte autorităţi de reglementare existente''.