Alegeri legislative în Franţa: cinci pericole pentru Hollande

Ar trebui ca stânga să câştige alegerile legislative din Franţa şi să evite coabitarea. Dar chiar o victorie ar putea determina fragilizarea guvernului, negocieri dure cu Frontul de Stânga şi chiar imposibilitatea ca François Hollande să-şi aplice o parte din programul lui, scrie săptămânalul L'Express în ediţia de marţi.

Unul din pericolele acestor alegeri ar fi slaba participare. În 2007, numai 60% din alegători s-au prezentat la urne la legislative, în pofida ratei mari de participare la prezidenţialele ţinute cu o lună înainte. O rată şi mai redusă de participare la 10 şi 17 iunie ar avea două consecinţe grave pentru François Hollande. Prima, acest lucru i-ar atenua victoria din mai. Uniunea pentru o Mişcare Populară (UMP) vorbeşte deja de entuziasmul scăzut provocat de venirea lui Hollande la palatul Elysée. A doua ar fi că ar proteja UMP-ul împotriva mai multor 'triunghiulare' (legislativele funcţionează diferit de prezidenţiale, deoarece mai mult de doi candidaţi pot să se califice pentru turul al doilea, trei sau chiar patru) cu Frontul Naţional (FN), deoarece candidaţii Frontului trebuie să obţină 12,5% din sufragiile înscrişilor şi nu ale votanţilor ca să se califice în turul al doilea. Cu cât sunt mai puţini alegători cu atât este mai greu de atins acest prag.

Sondajele prezintă scenariul unei majorităţi de stânga pluraliste. Potrivit institutelor de sondaje, Partidul Socialist (PS) ar trebui să se alieze numai cu ecologiştii sau cu ei şi cu Frontul de Stânga pentru a forma majoritatea. În funcţie de structura majorităţii se va modifica fără îndoială politica dusă. Verzii au o linie politică mai aproape de cea a socialiştilor, şi nu comuniştii.

Deşi se prevede că stânga va câştiga aceste alegeri legislative, victoria trebuie să fie la mare diferenţă de ceilalţi pentru ca preşedintele să-şi poată aplica programul propus, inclusiv 'reformarea instituţiilor'. Deoarece, referitor la acest punct, el va trebui să convoace Congresul, dacă nu cumva va organiza un referendum, ceea ce este totuşi cam riscant. Pentru a supune aprobării dreptul de vot al străinilor, adăugarea unui alineat în Constituţie referitor la laicitate sau la reformarea statutului penal al şefului statului, trei cincimi din cei 925 de parlamentari vor trebui să aprobe aceste măsuri. Dat fiind că stânga se poate baza pe 177 de locuri în Senat, va fi nevoie de 378 în Adunarea naţională. Pe moment, niciun sondaj nu prevede un astfel de scenariu.

O majoritate minoritară este un scenariu puţin probabil, dar spectaculos. Dacă stânga câştigă pe muchie (mai puţin de 300 de locuri) şi dacă un mare număr din acest total sunt miniştri aleşi (ar putea să fie circa douăzeci), atunci Jean-Marc Ayrault ar fi obligat să prezinte demisia guvernului său înainte de începerea sesiunii parlamentare. De ce? Pentru că un ministru nu poate fi parlamentar şi deci nu poate să ia parte la vot, mai ales la cel legat de alegerea preşedintelui Adunării. Jean-Marc Ayrault ar trebui deci să elibereze din funcţie un număr de miniştri ca să permită alegerea unui preşedinte de stânga al Adunării şi aplicarea primelor reforme.

Chiar dacă nu se ajunge la această variantă extremă, demisia guvernului şi fragilizarea echipei lui Jean-Marc Ayrault sunt posibile în întregime. Miniştrii învinşi, de exemplu, îşi vor face bagajele ceea ce va duce la o remaniere. Marie-Arlette Carlotti (ministru delegat însărcinat cu persoanele cu handicap), Stéphane Le Foll (ministrul agriculturii), chiar şi Aurélie Filippetti (ministrul culturii) sunt cei mai ameninţaţi. Lui François Hollande nu îi va fi greu să le găsească înlocuitori, dar va trebui să respecte promisiunea parităţii şi a echilibrului politic.

Dacă Frontul de Stânga va obţine un scor important, executivul va trebui să ia în considerare şi intrarea comuniştilor în echipă, fie prin crearea unor noi ministere (deja sunt destule, potrivit L'Express), fie prin înlocuirea unor miniştri deja numiţi.