Alegeri anulate, candidaţi ieşiţi din joben, ştiri false, intervenţii ruseşti. Cum vede Liiceanu criza care a lovit România
Filosoful Gabriel Liiceanu a atras atenţia, în emisiunea "În Faţa Ta", de la Digi24, că România se confruntă cu două tipuri de crize fundamentale - "o criză în încredere şi o criză a adevărului".
Jurnalist: Domnule Liiceanu, a trecut această ţară prin nişte luni extrem de dificile şi a avut iarăşi parte de nişte lucruri care nu s-au mai întâmplat în ultimii 30 de ani: alegeri anulate, candidaţi ieşiţi din joben, descoperiri pe care le făceau cetăţenii despre oameni din apropierea lor, ştiri false, intervenţii ruseşti. Cum am ajuns aici, domnule Liiceanu?
Gabriel Liiceanu: Am acceptat invitaţia dumneavoastră pentru că am simţit cu adevărat nevoia să înţeleg cum am ajuns aici. Şi pentru că în această perioadă de timp fierbinte mi-am pus cu încăpăţânare anumite întrebări. De ce a ajuns România în acest punct? Cum am ajuns în acest moment de criză politică?
Şi mi-am zis că explicaţia este o criză dublă la nivelul a doi parametri. Criza în încredere şi o criză a adevărului. Criza de încredere se referă la faptul că oamenii pe care îi alegem sau i-am ales sau care au fost numiţi de către cei care au fost aleşi în funcţii publice aveau o singură traiectorie a vieţii lor din clipa în care au devenit preşedinţi, miniştri, prim-miniştri, directori de instituţii importante ale statului: să ne slujească.
Am tot spus lucrul ăsta, că a avea încredere în statul în care trăieşti şi în ţară, trebuie să ai încredere că ceilalţi au venit acolo nu pentru ei, ci pentru noi, deci că sunt oameni capabili de un altruism extrem. Preşedintele să fie capabil să moară pentru poporul lui, aşa cum se întâmplă cu eroul vecin al nostru, Zelenski. Acela este un om care s-a dus acolo cu ideea că în ce a intrat poate să fie, trebuie plătit la un moment dat, la o adică, cu viaţa. Câţi oameni din România, în aceşti 35 de ani, care au ajuns în funcţiile de conducere şi care au avut puterea pe mână, au făcut-o de dragul nostru, al tuturor cetăţenilor români? Şi nu de dragul lor, al familiilor, al găştilor lor, al nepotismului care a invadat România şi aşa mai departe.
A doua, criza adevărului. Criza adevărului se referă la faptul că în aceşti 35 de ani România a devenit o ţară impurificată de minciună. Timp de 35 de ani s-a minţit. Sau s-a minţit prin omisiune, adică nu s-a spus adevărul. Eu cred că nu există în clipa de faţă un popor în Europa, o ţară în Europa, care să fie atât de dezinformată la nivelul a ce se întâmplă cu ea precum România.
Aţi văzut că zilele trecute, cred că unul dintre dumneavoastră aţi avut o discuţie cu domnul Bolojan şi i-aţi pus problema rostirii adevărului în momentul de faţă. Ce se întâmplă? El este pentru mine un om dintr-o bucată, un om în care am încredere că în orice post ar sta, orice funcţie ar avea, şi-ar pune problema cum poate să facă bine pentru ceilalţi, nu pentru el. Dar s-a bâlbâit, a spus, cum să spun, cuvântul e prea puternic, simţea că spunerea adevărului nu poate fi făcută câtă vreme adevărul rostit pentru ce s-a întâmplat azi trimite înapoi până în decembrie 1989.
Altfel spus, nu poţi să ceri rostirea unui adevăr istoric în clipa în care cele care le-au precedat sunt minciuni. Un adevăr rostit astăzi, care nu e rostit? Deci criza adevărului în clipa de faţă e teribilă. Nimeni nu vine să ne spună cine a făcut, ce a făcut, cu dosare, profesionism şi aşa mai departe. Nu se poate, pentru că oamenii atunci spun şi cine a tras în noi în 22, şi mineriadele şi tot şirul care a condus la tăcerea de azi. Tăcerea de azi este hrănită de trecutul minciunii prin omisiune sau al minciunii pur şi simplu.
Jurnalist: Minciuna asta, scuzaţi-mă, rostită de sus, de la nivelul conducătorilor, nu a format un alt fel de cetăţean? Adică în momentul ăsta mai există o capacitate de a distinge adevărul de minciună la nivelul cetăţenilor?
Gabriel Liiceanu: Din două motive. Unul este strict autohton, local, tocmai pentru ce aţi spus acum, pentru că se produce o educare în spaţiul minciunii. Eşti obişnuit să nu mai ai încredere: a, mint. Al doilea lucru, s-au dat atâtea scenarii pe parcursul a 35 de ani la întâmplările deosebite, încât s-a produs înecarea peştelui în apă.
Altfel spus, adevărul s-a pierdut într-un ocean de variante mincinoase. Nimeni nu poate să mai spună dacă a fost lovitură de stat, dacă Gorbaciov e, dacă ruşii, dacă nu ruşii... Sunt atâtea variante date pentru decembrie, încât nu mai ştii care e cea adevărată, decât dacă ai o acuitate aparte a judecăţii şi îţi alegi singur varianta plauzibilă.
Pe de altă parte, trăim într-o epocă planetară, în care fake news-urile şi tot ce se poate face la nivelul falsificărilor publice a imaginilor are ca rezultat asta. Deci dacă vreţi să vorbim, vorbim de o criză a adevărului pe toată planeta.
Jurnalist: Totul amplificat de reţele sociale şi de apariţia AI-ului.
Gabriel Liiceanu: Deci cea mai mare dificultate a unui individ care trăieşte astăzi pe glob şi vrea să fie totuşi în miezul adevărului este să-şi verifice sursele de informare. Ori, e foarte greu, pentru că sunt foarte multe.
