Alegerea lui Dodon, victoria Sistemului Oligarhic

La prima vedere turul doi a avut o miză geopolitică - orientarea ţării către Est, către Rusia şi Uniunea Eurasiatică, sau către Vest, UE şi România. În această logică, mâna Moscovei a triumfat, dar această logică este falsă. Mâna Moscovei a fost scuza perfectă pentru toate eşecurile de politică internă şi externă, cât şi pentru amânarea sine die a reformelor de către autorităţile aşa-zis pro-europene de la Chişinău. Şi de partea cealaltă a Prutului, a fost paravanul perfect pentru susţinerea de către Bucureşti a unei clase politice corupte, pe motivul că nu există alternativă. Agitarea pericolului rusesc a fost cartea cea mai bună de şantaj la adresa Occidentului, pentru a stoarce bani şi susţinere, şi pentru a menţine un status quo nefuncţional, un stat capturat, în care instituţiile nu funcţionează decât la comandă. Realist vorbind, R.Moldova nu are nicio perspectivă de aderare, iar drumul ei european este înfundat.

În aceste alegeri, ”mâna Moscovei” şi-a dat mâna cu pro-europenii oligarhici, coordonaţi de Vlad Plahotniuc, pentru a se asigura că nu se vor confrunta cu un preşedinte incomod ca Maia Sandu, care ar fi susţinut cu adevărat lupta anti-corupţie şi scoaterea instituţiilor de justiţie din captivitate. Campania electorală negativă împotriva fostului ministru al Educaţiei a fost mizerabilă şi a fost dusă pe două fronturi. Maia Sandu a fost terfelită pe de-o parte de trustul media al lui Plahotniuc, iar pe de altă parte de Igor Dodon. Mai mult, fraudele electorale, turismul electoral în Transnistria, numărul insuficient de secţii de votare şi de buletine în diaspora, spre diferenţă de cele din Rusia, au arătat clar de partea cui este actuala putere. Retragerea lui Marian Lupu şi aşa zisa susţinere pentru Maia Sandu nu mai păcălesc pe nimeni – Plahotniuc a simţit că Sistemul său nu va putea controla un preşedinte ca Maia Sandu şi a făcut tot posibilul ca Igor Dodon, fostul său tovarăş din PDM, cu destule schelete în dulap ce pot fi exploatate, să câştige.

Liderul PSRM nu va duce ţara în braţele Rusiei şi nici în Uniunea Eurasiatică, cel puţin nu acum. Preşedintele are puteri mai degrabă limitate, şi tot majoritatea parlamentară de strânsură va continua să dicteze. Dodon nu va mişca în front decât prin tirade anti-româneşti şi nu va ieşi din cuvântul oligarhului-şef, pentru că el nu are niciun interes să schimbe ceva. Este un om al actualului Sistem, iar timpul curge în favoarea sa şi a Rusiei.

Aici este pericolul mare. După cum afirma într-un interviu cunoscutul analist Igor Boţan ”dacă rămân aşa-zişii pro-europeni încă trei ani de zile la putere, apoi Dodon şi Usatîi ar putea să ia o majoritate constituţională, să umble la Constituţie şi să federalizeze R.Moldova”. Rusia nu are nevoie să piardă bani şi eforturi în R.Moldova, deoarece Sistemul Oligarhic, prin perpetuarea corupţiei şi a sărăciei, îi face jocul prea bine ca să se mai obosească să intervină. Într-o singură zi, în Republica Moldova şi Bulgaria au fost aleşi preşedinţi 2 candidaţi pro-ruşi, spre satisfacţia Kremlinului, cu cheltuieli minime.

Marii învinşi ai alegerilor din Republica Moldova sunt în primul rând cetăţenii cărora li s-a furat speranţa. Da, Maia Sandu, prin profilul ei ireproşabil de integritate şi competenţă era cu adevărat o speranţă şi preşedintele de care aveau nevoie moldovenii, chiar dacă nu avea experienţa bătăliei politice şi a fost percepută ca fiind slabă, pentru că a răspuns cu bun simţ la atacuri absolut abjecte. Moldovenii care s-au mobilizat în număr mare în diaspora pentru a-şi curăţa ţara, dar care au fost împiedicaţi să voteze, încălcându-li-se un drept fundamental, meritau mult mai mult. Ei au arătat că nu mai sunt dispuşi să se lase furaţi, minţiţi, batjocoriţi de o clică de bandiţi şi merită tot respectul.

Ceilalţi mari învinşi sunt însă partenerii europeni şi Bucureştiul care au girat regimul Plahotniuc, dezamăgind cetăţenii care au ieşit în stradă. Am scris mai demult un articol în care arătam de ce poziţia României faţă de protestele din R.Moldova a fost greşită. Falsul argument că Republica Moldova ar avea de ales doar între Plahotniuc şi Putin, încurajarea aşa-zisei stabilităţi, care de fapt înseamnă condamnarea moldovenilor la sărăcie şi perpetuarea unui regim oligarhic corupt, menţinerea la putere a unor partide care nu mai reprezintă pe nimeni, iar în sondaje sunt în marja de eroare, toate acestea au condus astăzi la victoria socialistului, pro-rus, Igor Dodon.

România decontează astăzi o politică total greşită faţă de Republica Moldova. Exact ce spunea Bucureştiul că vrea să împiedice prin aceasta s-a întâmplat.

România decontează astăzi o politică total greşită faţă de Republica Moldova. Exact ce spunea Bucureştiul că vrea să împiedice, aceasta s-a întâmplat. Să nu uităm că Bucureştiul a deblocat prima tranşă de 60 de milioane de euro din creditul de 150 de milioane de euro pentru R.Moldova, înainte ca aceasta să încheie acordul cu FMI. De asemenea, Maia Sandu a câştigat votul pe Bucureşti, dar în localităţile din R.Moldova în care România a investit bani pentru grădiniţe, a câştigat detaşat Igor Dodon. Este o lecţie dureroasă administrată autorităţilor române, la fel ca şi cea din primul tur în care liderul PL, Mihai Ghimpu, a fost surclasat de liderul PSRM în toate secţiile de votare din România.

Bucureştiul n-a mizat pe Maia Sandu, în ciuda aşa-zisului sprijin ipocrit acordat în ultima clipă declarativ de lideri politici, precum Traian Băsescu sau Liviu Dragnea, ci pe Sistemul Plahotniuc, cu care întreţine multiple legături, iar acum nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa.

Igor Dodon va continua jocul de balans între est şi vest, aşa cum a anunţat după alegeri, iar ţara va rămâne în zona gri, eventual cu mai multe provocări venite din Transnistria. Rusia nu are interesul să forţeze lucrurile pentru că în 2018 urmează să obţină victoria cea mare la alegerile parlamentare, prin perpetuarea actualului status quo.

Ce poate să facă România în acest context? Să nu mai gireze actuala putere indiferent de acţiunile ei, să se delimiteze de regimul Plahotniuc, să preseze puternic pentru reforme şi să sprijine adevăratele forţe anti-oligarhice. Pe scurt, Bucureştiul trebuie să asculte mai mult vocea cetăţenilor, decât a politicienilor aflaţi acum la putere. România se poate prezenta ca un model de anti-corupţie pentru R.Moldova şi îşi poate manifesta proactiv sprijinul, mai insistent decât până acum. Altfel dezastrul din 2018 va fi mult mai mare ca eşecul de acum.