Ada Milea, Bobo Burlăceanu (Fără Zahăr) şi Vladimir (Pinholes), într-un musical atipic („Alcool”), pe 1 Decembrie

Ada Milea a transformat versurile unuia dintre cei mai iubiţi poeţi români contemporani – Ion Mureşan, în cântece pline de dramatism, candoare şi umor. Rezultatul este un concert-spectacol cu o piesă care prezintă într-o manieră aparte poveştile tulburi ale alcoolicilor anonimi. Experienţele şi sentimentele personajelor sunt transpuse curajos pe muzica interpretată live de Ada Milea şi expresiv conturate prin dans.

Coregrafia, semnată de Vava Ştefănescu, constituie substanţa de contrast care marchează ludicul şi profunzimile, contorsionările de trup şi suflet ale personajelor. Pe scena de la Nottara, prizonierii paharului primesc libertatea de a se manifesta, de a duce până la capăt acea confesiune necesară, mereu amânată. Însuşi creatorul spectacolului îl apreciază drept un musical atipic

„Este duios, violent, turbulent, ceţos, naiv, abscons, mistic. De fapt, pe scurt spus, e un divertisment metafizic”, declară regizorul Mihai Măniuţiu.

În spectacolul-eveniment, de pe 1 Decembrie, ora 19:00, de la Teatrul Nottara dansează bine-cunoscuta coregrafă Vava Ştefănescu, iar pe scenă, alături de Vava şi de Ada Milea, sunt Bobo Burlăcianu (Bobo de la Fără Zahăr), Vladimir Ivanov (de la Pinholes), tobarul Alexandru Neagu, împreună cu actorii Teatrului Nottara – Ada Navrot, Ioana Calotă, Crenguţa Hariton, Gabriel Răuţă, Alexandru Jitea.

Mihai Măniuţiu, celebrul regizor de teatru, a semnat regia spectacolului, iar scenografia îi aparţine lui Adrian Damian – cunoscut publicului din Bucureşti datorită producţiei “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” de Mark Haddon, de la Teatrul Naţional “I.L. Caragiale”.

„Alcool” este “un spectacol la graniţa dintre teatru şi muzică, dintre umor şi amărăciune, dintre speranţă şi damnare, dintre luciditate şi uitare, dintre o lume care ar putea fi luminoasă, dar se îngroapă singură într-o prăpastie.

Montată sau nu, muzica Adei Milea are o doză de teatralitate intrinsecă născută din jocul de cuvinte, de sunete, de instrumente, de voci. Cântecele sunt aproape piese cu personaje, sunt poveşti care nu sună niciodată la fel şi pe care le poţi vizualiza cu ochii minţii fie că eşti într-un bar la subsol, în aer liber sau într-o sală de teatru” (Oana Bogzaru, Yorick.ro).