A venit vremea pentru o 'Renaştere' românească?

O nouă era culturală şi-a făcut apariţia România, iar Occidentul ia notă de acest lucru. Beneficiind de o moştenire literară care a produs adevărate legende, este încurajator să vezi cum Occidentul a devenit conştient de bogăţia intelectuală şi unicitatea unei ţări îndelung ascunsă în spatele Cortinei de Fier, se arată într-un articol publicat de ''The Oxonian Globalist'', revista Universităţii Oxford.

''După moarte mergi pe un drum foarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi şi încetul cu încetul trăsăturile ţi se schimbă. Un om mort se uită acum la tine prin ochii mei', a scris Mircea Cărtărescu, scriitorul român despre care se zvoneşte cu regularitate că se află pe lista scurtă pentru acordarea Premiului Nobel pentru literatură, reflectând acel ''Zeitgeist'' (spiritul vremurilor) unei naţiuni care-şi încheie socotelile cu trecutul şi treptat se profilează la orizont.

În opera sa ''Nostalgia'', amplu tradusă, Cărtărescu reflectează asupra vieţii de adolescent sub un guvern comunist opresiv. Acest sentiment de rezistenţă simultană şi acceptare este cel care caracterizează evoluţia României.'Omul mort', care a fost moştenirea sa culturală şi libertatea, este resuscitat pentru a înfrunta trecutul înăbuşit al României şi o lume care a fost ignorată istoric.

Anul acesta, Universitatea Oxford a numit primul lector de limba română şi lingvistică. Dr. Oana Uţă Bărbulescu, de la Universitatea Bucureşti, va fi sponsorizată de guvernul român şi Institutul Limbii Române de la Bucureşti

Limba română, care s-a dezvoltat în izolare de celelalte limbi romanice, este cea mai apropiată de latină. Niciun studiu de lingvistică romanică sau istorie a Balcanilor nu va fi complet fără ea. Faptul că una dintre instituţiile academice de primă mărime din lume a introdus de abia anul acesta limba română în programul său de studiu sugerează o schimbare foarte târzie în priorităţile sale academice. Este o schimbare care reabordează neglijarea gravă a unui patrimoniu cultural şi lingvistic şi care poate stimula înţelegerea istoriei şi literaturii europene.

Martin Maiden, profesor de limbi romanice şi fellow la Trinity College, Oxford, descrie româna ca pe 'o soră mult timp pierdută a altor limbi romanice, mai bine cunoscute. A venit vremea acum că am adus-o acasă să o vorbim. Noul Lectorat ne va ajuta să facem acest lucru'.

Această schimbare academică arată, de asemenea, realinierea României la agenda politică occidentală în contextul în care relaţiile diplomatice sunt întărite iar integrarea culturală este ameliorată. Cu o moştenire literară care a produs legende ca Eugene Ionesco, Emil Cioran şi Gabriela Adameşteanu, este încurajator să vezi cum Occidentul a devenit conştient de bogăţia intelectuală şi unicitatea unei ţări îndelung ascunsă în spatele Cortinei de Fier.

Intr-un articol recent publicat de The Guardian, autoarea engleză a lui, Georgina Harding, a reflectat la aventurile trăite de ea în România, o ţară în care vede 'frumuseţea peisajului şi deprimarea istoriei, farmecul şi oroarea, unele alături de celelalte' şi i-a întrebat pe cititorii săi britanici: 'Ce ştim noi despre acest loc, în afară de miturile lui Dracula?''.

Nu este greu de înţeles de ce România a fost uitată timp de decenii. Este o ţară a cărei identitate nu numai că a fost îngropată sub regimul Ceauşescu în a doua jumătate a secolului XX, ci şi distrusă în mod activ de acesta. Ajutorul extern din partea Marii Britanii şi a SUA a finanţat, în necunoştinţă, un regim brutal care a ucis mii de persoane, în timp ce a paralizat economia, iar politica represivă a sufocat cultura tradiţională a României.

Nu este de mirare, atunci, că miturile lui Dracula au pătruns în Occident, umplând golul unei istorii necunoscute. A fost o istorie care, în urma revoluţiei din 1989, a fost frenetic împinsă departe de propria ţară, într-un efort de a calma un sentiment rezidual de ruşine.

Datorită unui regim politic mai stabil, o mai mare implicare europeană şi un sentiment mai puternic al sensului în care merge, România îşi îmbrăţişează în sfârşit patrimoniul cultural şi îl împărtăşeşte lumii.

După aderarea la UE, în 2007, creşterea economică a României a fost una dintre cele mai rapide din Europa. În 2008, economia sa a crescut de peste trei ori mai repede decât media UE. Cu toate acestea, cel mai mare impuls de revigorare vine de la noua generaţie de studenţi şi lucrători care pot intra liber în Marea Britanie, ceea ce a dus la o explozie culturală în domeniul artelor, în contextul în care expoziţii şi evenimente româneşti au devenit populare în întreg regatul Unit.

În ceea ce priveşte viitorul, dr.Bărbulescu speră ca 'România să ajungă la acelaşi standard cu Occidentul. Cu cât standardul economic va fi mai înalt cu atât mai mare va fi şansa României de a investi în cultura sa şi în special în educaţia sa, pentru a avea imaginea pe care o merită'.

Legat de 'imaginea pe care o merită', România are toate motivele să fie mândră de ea iar acolo unde politica a fost cândva opresorul său pare acum să se mobilizeze pentru propulsarea imaginii României în secolul al XXI-lea, se arată în finalul articolului.