A fost Egiptul antic distrus de o secetă extremă?

Analiza sedimentelor adânci din jurul fluviului Nil din Egipt a demonstrat că o secetă masivă de acum 4.200 de ani a contribuit la sfârşitul erei piramidelor egiptene, potrivit unui nou studiu american.

O echipă de cercetători a analizat polen fosilizat şi cărbune microscopic dintr-un sediment de acum 7.000 de ani şi a comparat modificările cu înregistrările arheologice şi istorice.

"Studiul geologic demonstrează că atunci când se încearcă descifrarea climatelor trecute, polenul şi alte micro-organisme, cum ar fi cărbunele, pot amplifica sau verifica înregistrările scrise sau cele arheologice – sau pot servi ca înregistrări în sine, dacă alte informaţii nu există sau dacă nu sunt continue", a explicat într-un comunicat de presă co-autorul studiului, Benjamin Horton, de la Universitatea din Pennsylvania.

Echipa a folosit cărbunele ca un indicator al incendiilor asociate secetei, prezicând un declin al nivelului polenului umed şi o creştere a celui de cărbune, în condiţii aride.

Cercetătorii au descoperit că patru astfel de evenimente au avut loc în perioada de timp cuprinsă între 3.000 şi 6.000 de ani în urmă, în special o secetă globală dramatică de acum 4200 ani în urmă, care a provocat o foamete ce a afectat Egiptul antic şi, probabil, alte culturi mediteraneene.

"Înregistrările noastre referitoare la polen arată că acesta era foarte sensibil la scăderea cantităţilor de precipitaţii care au avut loc în timpul secetei masive de acum 4.200 de ani", a declarat co-autorul studiului Christopher Bernhardt, de la US Geological Survey (USGS), în comunicatul de presă.

"Răspunsul vegetaţiei a durat mult mai mult în comparaţie cu alte înregistrări geologice ale acestei secete, indicând, eventual, un efect susţinut asupra deltei şi bazinului vegetaţiei Nilului."

Două alte secete semnificative au fost evidente – una cu aproximativ 5.000 de ani în urmă şi alta cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. Înregistrările menţionează că prima secetă a apărut la unificarea Egiptului de Sus şi de Jos, în timp ce cealaltă a avut loc în estul Mediteranei, foametea afectând regatele babilonian şi sirian.

"Chiar şi constructorii puternici ai piramidelor antice au căzut victime situaţiei de acum peste 4.000 de ani, când s-au aflat în imposibilitatea de a se adapta schimbărilor climatice", a declarat directorul USGS Marcia McNutt în comunicatul de presă.

"Acest studiu ilustrează faptul că disponibilitatea resurselor de apă a reprezentat călcâiul lui Ahile în materie de schimbări climatice în Egiptul de atunci, aşa cum ar putea fi cazul şi acum, pentru o planetă ce găzduieşte 7 miliarde de oameni însetaţi."

Rezultatele cercetărilor au fost publicate în revista Geology, luna trecută.