Pădurile protejate nu reuşesc să protejeze

Viaţa sălbatică din pădurile tropicale protejate este tot mai ameninţată, a constatat un nou studiu. Acum, se caută în jurul lumii modalităţi pentru a opri acest declin al biodiversităţii.

Studiul "Evitarea colapsului biodiversităţii în zonele protejate ale pădurii tropicale", publicat recent în revista ştiinţifică Nature, identifică vânătoarea ilegală ca una din principalele cauze ale declinului biologic din rezervaţiile tropicale.

Studiul este cel mai cuprinzător de până acum privind rezervaţiile tropicale. Peste 200 de oameni de ştiinţă au contribuit cu datele colectate în ultimii 30 de ani, din 60 de zone din întreaga lume.

Karl Eduard Linsenmair de la Universitatea din Würzburg, Germania, care a făcut cercetări extinse în pădurile tropicale din Africa de Vest şi Asia de Sud-Est în ultimele trei decenii, a contribuit la acest studiu.

O populaţie în creştere şi arme din ce în ce mai sofisticate au crescut presiunea asupra vieţii sălbatice din cadrul pădurilor, a susţinut Linsenmair.

Triburile tradiţionale, care trăiau în afară pădurii, aveau reguli de vânătoare ce asigurau utilizarea durabilă a resurselor. De exemplu, ei nu ar fi împuşcat animalele gestante. Braconierii de astăzi acţionează foarte diferit.

"Un braconier profesionist nu cruţă nici un animal. El împuşcă tot ce îi iese în cale pentru că valorează mai mult decât cartuşele. ... Astfel, ei pot goli zone întregi", afirmă Linsenmair.

Prin urmare, majoritatea rezervaţiilor pot fi considerate ceea ce Rhett Harrison numeşte "păduri goale." Acestea sunt păduri lipsite în mare parte de mamifere mari şi mijlocii şi de păsări. Harrison a scris o lucrare pentru revista BioScience, în noiembrie 2011, pe tema ameninţării pe care o constituie braconajul asupra rezervaţiilor.

Ca în cazul fiecărui ecosistem, prădătorii sunt esenţiali pentru echilibrul ecologic al pădurilor tropicale. Când animalele de pradă se înmulţesc necontrolat ca urmare a prădătorilor ucişi, acest lucru poate provoca o întrerupere ecologică. De exemplu, prada poate mânca excesiv seminţele, îngreunând reproducerea plantelor.

Aproximativ 18 la sută din pădurile tropicale ale lumii sunt desemnate zone protejate, unde activitatea comercială este interzisă sau strict limitată. Din cauza defrişărilor în creştere a pădurilor tropicale ale lumii, pentru multe specii ameninţate din tropice, aceste rezervaţii naturale au devenit refugiul final.

Pădurile tropicale adăpostesc aproximativ jumătate din bogăţia şi diversitatea speciilor din lume. Existenţa continuă a rezervelor este o condiţie esenţială pentru supravieţuirea lor.

Potrivit studiului, jumătate din zonele protejate sunt acum în pericol.

"Multe zone protejate de la tropice sunt vulnerabile la abuzurile umane şi la diferite aspecte de mediu", constată studiul.

Apariţia unei pieţe globale a creat noi stimulente pentru braconieri, care vânează din ce în ce mai mult. Linsenmair citează nişte valori estimative cum că până la o tonă de carne de animale sălbatice din pădurile tropicale ajunge doar la Aeroportul Charles de Gaulle din Paris, în fiecare zi.

Soluţii

O problemă cheie este faptul că mulţi braconieri acţionează cu impunitate, scrie Harrison. Prin urmare, el sugerează îmbunătăţirea implementării legii de către autorităţile locale şi urmărirea penală a braconierilor.

Fundaţia Internaţională de Combatere a Braconajului, cu sediul în Zimbabwe, îşi asumă un dublu rol. În afară de instruirea unor unităţi anti-braconaj, care să suprime braconierii din parcurile sălbatice ale Africii de Sud, a început să ofere braconierilor o alternativă la comerţul lor.

Datorită cunoştinţelor vaste ale terenului şi faunei sălbatice, fundaţia a început să formeze braconierii condamnaţi ca pădurari. Acest lucru înseamnă "un braconier mai puţin pe teren ..., dar şi asigurarea că unitatea deţine mai multe cunoştinţe, ce vor fi utilizate în cadrul atribuţiilor lor", afirmă site-ul acesteia.

Pe lângă braconaj, alte activităţi economice ilegale din rezervaţii contribuie la declinul lor. De exemplu, spălarea aurului poluează râurile forestiere cu mercur şi aduce prejudicii organismelor care trăiesc acolo.

Pentru a ajuta la creşterea bunăstării în zonele protejate, Linsenmair sugerează îmbunătăţirea amplasării lor, care este adesea mică şi fragmentată. Multe specii nu pot migra în mod corespunzător, deoarece rezervaţiile sunt de multe ori mărginite de suprafeţe mari cultivate.

De exemplu, multe păsări nu ies în afara protecţiei oferite de copaci. Multe specii ar fi ajutate de existenţa unor coridoare care să unească mai multe rezervaţii. Migraţia animalelor este esenţială pentru stabilizarea populaţiei şi păstrarea varietăţii genetice, susţine el.

William F. Laurance de la Universitatea James Cook din Australia, unul dintre autorii principali ai studiului, subliniază importanţa rezervaţiilor într-un comunicat de presă.

"Nu avem de ales pentru că pădurile tropicale sunt bunurile imobiliare cele mai bogate biologic de pe planetă şi o mare parte a biodiversităţii va dispărea fără o protejare corespunzătoare a zonelor."

Informaţii suplimentare de la Heike Soleinsky.