A fost descoperită apă în afara sistemului nostru solar

A fost descoperită apă pentru prima dată într-o bucată de grohotiş pietros ce provine de la 150 de ani lumină distanţă de Pământ.

Grohotişul, care orbitează în jurul stelei albe pitice GD 61, este o relicvă a unui sistem planetar care a supravieţuit arderii stelei sale mamă. Savanţii cred că sistemul a avut potenţialul de a include exoplanete precum Pământul.

"Aceste elemente de construcţie bogate în apă şi planetele terestre pe care ele le asamblează ar putea fi de fapt răspândite. Un sistem nu poate crea lucruri atât de mari precum asteroizi şi să evite construirea de planete, şi GD 61 a avut ingredientele necesare furnizării unei cantităţi mari de apă la suprafeţele lor”, potrivit lui Jay Farihi de la Universitatea britanică Cambridge. "Rezultatele noastre demonstrează că a existat un potenţial clar pentru planete locuibile în acest sistem exoplanetar. Sistemul aproape sigur a avut [şi posibil încă să aibă] planete şi a avut ingredientele necesare furnizării unei cantităţi mari de apă pe suprafeţele lor."

Folosind Telescopul Spaţial Hubble, echipa lui Farihi a fost capabilă să facă o analiză chimică a grohotişului din jurul stelei GD 61.

"Singurul mod realizabil de a vedea din ce este compusă o planetă îndepărtată este de a o descompune şi natura face acest lucru pentru noi folosind puternicele forţe gravitaţionale fluctuante ale stelelor albe pitice", a spus Farihi. "Această tehnică ne permite să analizăm compoziţia chimică ce formează planetele pietroase şi este o metodă complet independentă de alte tipuri de observaţii exoplanetare.”

Steaua albă pitică GD 61 este relicva unei stele care cândva a ars mai puternic şi mai intens decât Soarele nostru. Steaua şi-a epuizat combustibilul în doar 1,5 miliarde de ani (Soarele nostru va dura cam de 10 ori mai mult).

Explorerul Spaţial cu Ultraviolete la Distanţă (FUSE) al NASA a găsit pentru prima dată o abudenţă de oxigen în atmosfera stelei GD 61 în 2008. Singura cale de a obţine măsurători mai precise asupra cantităţii de oxigen existentă în grohotişul ce orbitează în jurul stelei GD 61 implică observaţii cu ajutorul ultravioletelor, proces care poate avea loc doar deasupra atmosferei Pământului.

Combinând rezultatele lor cu un studiu anterior ce a folosit Observatorul W. M. Keck de pe muntele Mauna Kea din Hawaii, echipa a detectat de asemenea magneziu, silicon şi fier, care, împreună cu oxigenul, sunt principalele componente ale rocilor. Calculând numărul acestor elemente relativ la cantitatea de oxigen, cercetătorii au reuşit să estimeze cât de mult oxigen ar trebui să existe în atmosfera stelei albe pitice. Ei au găsit o cantitate de oxigen semnificativ mai mare decât ar fi existat în rocile formate doar din minerale.

"Excesul de oxigen poate fi purtat fie de apă, fie de mono sau dioxidul de carbon. În această stea de fapt nu există carbon, indicând faptul că trebuie să fi fost o cantitate substanţială de apă, a declarat Boris Gänsicke de la Universitatea Warwick din Coventry, Marea Britanie. El a adăugat că redusa cantitate de carbon văzută în steaua albă pitică elimină cometele ca sursă de apă. Cometele sunt bogate în apă şi compuşi de carbon.

Pământul este în mod esenţial o planetă "uscată", cu doar 0,02% din masa sa ca apă de suprafaţă. Aşadar, oceanele au apărut după formarea planetei, cel mai probabil atunci când asteroizi bogaţi în apă din sistemul nostru solar s-au prăbuşit pe planeta noastră.

Noua descoperire arată că acelaşi "sistem de furnizare" a apei ar putea să fi apărut pe steaua muritoare a acestui sistem solar îndepărtat.

Peste vreo 6 miliarde de ani, un astronom extraterestru ce măsoară abundenţe similare în atmosfera Soarelui nostru stins ar putea ajunge la o aceeaşi concluzie, anume că planetele terestre cândva s-au rotit în jurul stelei noastre mame. Deşi GD 61 a fost diferită de Soarele nostru, totuşi, "este o imagine către viitorul nostru", afirmă Gänsicke.

Descoperirile noii cercetări sunt raportate în jurnalul Science (Ştiinţă).