Obama vrea să „prindă” într-un sac asteroizii ce orbitează în jurul Pământului (Video)

Obama vrea să „prindă” asteroizii care ameninţă Pământul şi să-i pună într-un sac, la propriu, şi apoi să le schimbe cursul. Aceasta este o parte a planului NASA, dealtfel în continuă schimbare, al cărui scop real este acela de a creşte popularitatea proiectului în ansamblu: de a căpăta experienţă privind asteroizii, ca apoi, prin îmbunătăţirea tehnologiei, să poată ajunge pe Marte.

NASA încearcă o premieră în istoria cercetării spaţiului şi anume capturarea unui corp cosmic. Ideea americanilor este ”să captureze” un asteroid pe care apoi să-l studieze, în timp ce acesta orbitează în jurul Lunii.

Pentru început, asteroidul trebuie să aibe dimensiuni cuprinse între 7 şi 10 metri în diametru. După ce se va ajunge în apropierea lui, acesta va fi analizat de echipamentele de la bordul sondei, iar apoi va fi „capturat” cu ajutorul unui sac cu dimensiunile de 10x15 metri şi va începe călătoria sa către Lună.

NASA explică cum va face acest lucru într-un videoclip.

Astfel, capturarea asteroidului pe care NASA o plănuieşte a fost aprobată şi inclusă în bugetul pentru 2014. Durata misiunii va fi cuprinsă între 6 şi 15 ani, iar costurile se vor ridica la aproximativ 2,6 miliarde de dolari. Lansarea ar putea avea loc în 2020.

Pare că proiectul nu este pe placul industriei americane şi, de altfel, are unele probleme în Congresul SUA. Cu toate acestea, ajutorul preşedintelui american este binevenit. Analiştii parlamentari notează că până şi cei mai reacţionari deputaţi creaţionişti şi anti-ştiinţă se tem de a fi zdrobiţi de o rocă cosmică. Aceştia ar vota cu bucurie în favoarea unei astfel de acţiuni, chiar dacă este destul de costisitoare.

Jet Propulsion Laboratory de la NASA a realizat o hartă cu cei 1.400 de asteroizi care ameninţă Pământul, în care se poate observa că orbita pământului nostru este învăluită într-o reţea densă de traiectorii ale acestor roci spaţiale potenţial periculoase, cu dimensiuni variind de la 100 de metri la câţiva kilometri în diametru. Desigur coliziunile sunt frecvente în timpuri "astronomice" (la mare depărtare de Terra). Este suficient doar să ridicăm capul şi să ne uităm la cum este „ciupită de vărsat” Luna sau la craterele de dimensiuni semnificative, unele chiar de zeci de kilometri în diametru, de pe Terra.

Pentru a fi considerat periculos, un asteroid trebuie să aibă cel puţin 140 de metri în diametru şi să se apropie la sub 4 milioane de kilometri de Pământ. Observănd densitatea traiectoriilor asteroizilor de pe hartă te poţi înspăimânta, însă, cel puţin pentru următorii 50 de ani, cercetătorii ne liniştesc, sugerând că nu va fi niciun pericol de coliziune pentru Pământ.

NASA îşi consolidează eforturile continue de a identifica şi cataloga obiectele din apropierea Pământului, chiar şi pe cele mici, care se pot vedea în ultimul moment, dar va putea indica oare momentul când un asteroid se va îndrepta spre Pământ? Atunci ce se poate face? Simplu, îl vor pune într-un sac uriaş şi apoi se vor întoarce să-l studieze, ştiindu-se prea puţin despre aceste roci, care sunt foarte importante pentru înţelegerea originii sistemului solar.

În realitate, misiunea asteroizilor cercetaţi de NASA, până în prezent, serveşte dezvoltării tehnologiilor incipiente, necesare pentru a putea ajunge pe Marte şi apoi chiar mai departe. Utilajele de recuperare a asteroizilor cu propulsie electrică solară, consum redus de combustibil şi viteză mare, cu tracţiune constantă, pot servi drept exemplu.