A fost descoperit cel mai mare rezervor de apă de pe Pământ

În subsolul Statelor Unite ale Americii există cea mai mare rezervă de apă de pe Pământ, „prinsă” în rocile din mantaua Pământului, la aproximativ 650 de km adâncime. Studiul, publicat în revista Science, este opera unei echipe de cercetare condusă de către Brandon Schmandt de la American University din New Mexico şi de către Steven Jacobsen de la Universitatea Northwestern din Illinois.

De mult timp se încearcă să se calculeze cantitatea de apă care este schimbată între rezervoarele subterane şi cele de suprafaţă şi pentru a obţine un răspuns cercetătorii au reconstruit harta subsolului, folosind date care provin de la 2.000 de senzori utilizaţi pentru monitorizarea cutremurelor. Apoi, au simulat în laborator efectele presiunii ridicate asupra stâncilor care intră în acţiune în subsol, la adâncimi mari. Prin combinarea datelor a fost posibilă identificarea şi localizarea marilor rezerve de magmă bogate de apă, situate în corespondenţa Statelor Unite.

Cercetătorii susţin că, dacă doar 1% din greutatea stratului de roci este apă, acest lucru ar fi egal cu de trei ori cantitatea de apă prezentă în oceanele noastre. Procesele geologice care apar la suprafaţă, cum ar fi cutremure sau erupţii vulcanice, sunt o expresie a ceea ce se întâmplă în interiorul planetei, a spus Steven Jacobsen. Cercetătorul susţine că în sfârşit a fost văzut un ciclu complet de apă şi acest lucru va da o explicaţie cantităţii mari de apă, în stare lichidă, de pe suprafaţa Pământului. Acum, apa se caută în adâncurile Pământului.

Această apă nu este "într-o formă familiară pentru noi: ea nu este lichidă, nu este sub formă de gheaţă sau de aburi. Este o a patra formă, deoarece este vorba despre apa care, sub presiunea ridicată cauzată de greutatea a sute de kilometri de rocă şi temperaturi de peste 1.100 de grade, „prinde” moleculele de apă în structura cristalină a unui mineral", spun cercetătorii.

Studiul sugerează prezenţa unui rezervor foarte adânc de apă în zona de tranziţie din mantaua Pământului între 410 şi 660 km în profunzime. Un rezultat care deschide noi perspective pentru înţelegerea mecanismelor de evoluţie a planetei noastre. Cercetătorii au adoptat o abordare multidisciplinară care include analiza datelor reţelelor seismice, experimente de laborator la presiuni foarte mari şi modele numerice: abordare datorită căreia geologia modernă are de câştigat.