5 întrebări pentru autorităţi privind uciderea ursului din Sibiu

”Modul de operare al echipajelor instituţionale din Sibiu privind gestionarea evenimentului datorat apariţiei unui pui de urs în oraş mă revoltă. După experienţa dobândită în judeţul Sibiu, ca inginer la un ocol silvic şi apoi ca specialist în combaterea braconajului în diferite locaţii din ţară, în perioada 1999-2009, am câteva întrebări pentru autorităţi”, arată Octavian Berceanu într-un punct de vedere trimis Epoch Times.

1. Cum a ajuns acel pui de urs în oraş? Mă întreb pentru că probabil puiul avea vârsta de un an, iar la acea vârstă ursoaica nu permite puilor să se depărteze la o distanţă mai mare de câmpul vizual. Dacă această distanţă este depăşită, puiul este reperat olfactiv imediat sau este chemat acustic de către ursoaică. Acest comportament instinctiv al ursoaicei menţine puiul în proximitate dacă ursoaica este în viaţă. Altfel, puiul are tendinţa de a reveni la locul unde s-a pierdut de ursoaică şi de a o căuta după miros. Probabil, puiul a ajuns în oraş căutând ursoaica sau căutând hrană.

2. Cum a reuşit trăgătorul, folosind arma cu încărcătură tranchilizantă, să rateze ţinta (100 cm * 60 cm) de la distanţa de 5 metri, conform spuselor acestuia din interviurile acordate? Este practic imposibil să ratezi de la distanţă de 5 metri, fiind necesară doar alinierea ţevii pe direcţia de ochire, folosind o armă cu sistem de ochire. Cu o săgeată la Darts, o ţintă pe sfertul acesteia este o provocare doar pentru copiii sub 12 ani. Toate acestea, în contextul în care în jurul trăgătorului erau foarte mulţi oameni „suficient” de calificaţi să folosească cu precizie o armă.

3. Cum în tot acest timp de câteva ore nu au găsit o maşină carosată pregătită pentru a transporta puiul de urs tranchilizat înapoi în habitatul natural sau în Centrul de Reabilitare a Urşilor Orfani? Întreb acest lucru pentru că dacă exista respectivul mijloc de transport, trebuia să blocheze singura cale de acces spre curtea interioară în care a fost ucis puiul.

4. Cum de nu s-a folosit a doua încărcătură cu tranchilizant în momentul când puiul a fost izolat în curtea interioară, fapt relatat în media chiar de către posesorul armei respective? Existau toate condiţiile de folosire a celei de-a doua încărcături, ţinându-se cont de faptul că puiul se afla captiv într-un perimetru limitat, cu acces securizat pentru trăgător chiar şi la balconul de unde s-a filmat împuşcarea puiului de urs.

5. De ce nu au folosit alte mijloace de capturare, precum prelata de camion, plasa unei porţi de fotbal, care ar fi facilitat tranchilizarea ursului?

Puiul nu avea capacitatea să pericliteze cu adevărat viaţa cuiva, fiind într-o stare accentuată de epuizare fizică. Altfel, împuşcarea unui exemplar din specia urs sau prinderea acestuia în capcană se numeşte braconaj şi este sancţionată conform Legii vânătorii 407/2006, modificată prin Legea 149/2015, care specifică la art. 42 (1): „Constituie infracţiune de braconaj şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte: h) vânătoarea în intravilan, altfel decât în condiţiile art. 34.” Tot în baza acestei legi, conform Anexei 2, valoarea despăgubirii este de 40.000 de euro.

Îmi pun toate aceste întrebări pentru că din istoricul activităţii de combatere a braconajului, aceşti domni desemnaţi să asigure siguranţa publică şi să ocrotească vânatul constituie un procent însemnat din rândul braconierilor. Or, modalitatea în care au acţionat denotă mentalitatea omului care nu are setările mentale pentru a prezerva fauna protejată şi care nu-şi pune problema răspunderii în faţa legilor.

Îmi pare rău că nicio bătrânică n-a avut inspiraţia să intre în farmacie şi să cumpere câteva somnifere pe reţetă şi pe care să le presare peste jumătate de kilogram de macrou şi apoi să le arunce în curte, căci astfel problema era deja rezolvată şi cu siguranţă puiul ar fi trăit şi azi.

Să nu uităm că o poză emblematică cu „Dansul ursului” a fost premiată internaţional, însă ea ascunde un adevăr trist, puii de urs sunt vânaţi ilegal, iar apoi pieile lor sunt expuse public cu ocazia unui festival cu istoric recent în judeţul Bacău, în faţa autorităţilor oarbe şi părtaşe.

În acest context, cred că se impune să susţinem financiar Centrul de Reabilitare a Urşilor Orfani, campanie promovată online de către WWF (ONG pentru protejarea mediului sălbatic din Munţii Carpaţi şi din lungul Dunării).

Reamintim că şeful Poliţiei Municipiului Sibiu, Cristian Negru, şi-a anunţat, luni seară, demisia, şi a scris pe o reţea de socializare că îşi asumă responsabilitatea pentru decizia de a împuşca ursul care s-a rătăcit pe străzile din oraş, considerând că a fost decizia ”corectă”.

De menţionat este şi faptul că ursul a fost incinerat chiar în ziua împuşcării, înainte de declanşarea anchetei legate de uciderea sa.