Zăcământul aurifer de la Crişcior aşteaptă doar acordul de exploatare

După controversatele exploatări de la Roşia Montană şi Certej, următorul zăcământ care ar putea fi “atacat” în zona Munţilor Apuseni este cel de la Crişcior, după cum apreciază profesorul universitar Gheorghe Popescu, preşedintele de onoare al Societăţii de Geologie Economică a României. „Eu cred că, în zonă, următorul zăcământ care va fi exploatat este cel de la Crişcior, exploatat de compania româno-canadiană Samax. Ei aşteaptă doar acordul de exploatare, până aici au toate avizele pentru că merg pe o metodă de extracţie clasică, de tip flotaţie. Depozitul de aur de aici este între cele două considerate controversate. Roşia Montană este în top, un zăcământ imens, cel mai mare din Europa, care are peste 400 de tone de aur, în condiţiile în care, de-a lungul timpului, s-a mai scos cam tot atât. Cel de la Crişcior are vreo 360 de tone de aur şi la Certej discutăm de vreo 90 de tone. Cele două mai vechi implică cianurarea şi de aici s-au iscat discuţiile despre acorduri”, spune universitarul. Conform acestuia, în zonă mai sunt resurse la Rovina, aproximativ 271 milioane tone, la Colnic, de circa 115 milioane tone, în timp ce la Cireşata este raportată o resursă de 101 milioane tone.

Conform publicaţiei locale “Replica” din Hunedoara, cercetătorii trimişi în Apuseni de companiile interesate de exploatarea aurului consideră că resursele de aur neexploatate din zăcămintele localizate în cadrul Patrulaterului aurifer din Apuseni depăşesc 1.000 de tone, rezervele care pot fi exploatate în condiţiile economice actuale fiind de circa 305 tone. Specialiştii apreciază cantitatea de aur extrasă în diverse perioade istorice până în prezent la peste 2.000 de tone, din care peste 1600 tone de aur au provenit din zona Patrulaterului aurifer din Munţii Apuseni.

Rezervele de aur sunt deosebit de importante în acest moment de criză în care preţul aurului a sărit cu aproape 30% într-un singur an, iar specialiştii cred că preţul metalului preţios nu a atins nici pe departe nivelul maxim, scrie un raport al Erste Group, intitulat „In Gold We Trust” („Avem încredere în aur” – n.red.). În 2011, băncile centrale ale lumii au achiziţionat la fel de mult aur ca în 1964, lucru de care ar trebui să profităm, crede Mihai Găman de la Ministerul Economiei: „Proiectele hulite acum, eu cred că pot fi reconsiderate pentru ca societăţile au obligaţii prevăzute de legi în toată lumea, obligaţii care se referă la comunitate şi care spun ce trebuie să facă o societate minieră pentru localnici şi mediu, de la înfiinţare şi până după închidere.