Vorbe frumoase, dar Partidul rămâne fără bani. China zguduită de proteste

Greve şi proteste datorate salariilor neplătite au izbucnit pe cuprinsul Chinei în timpul celor Două Plenare - Congresul Naţional al Poporului (CNP) şi Conferinţa Politică Consultativă a Poporului Chinez (CPCPC) - congresele de formă ale "reprezentanţilor poporului", care votează, de obicei, la grămadă toate propunerile legislative luate de conducere.

Tulburările au fost declanşate de anunţul făcut de liderii Partidului Comunist Chinez de a concedia 1,8 milioane de muncitori din industriile cărbunelui şi oţelului.

În timpul celor Două Plenare, zeci de mii de angajaţi furioşi ai Grupului minier de stat Longmay, cea mai mare companie de cărbune din provincia Heilongjiang, au organizat proteste timp de câteva zile din cauza salariilor neplătite.

Aproximativ 1.000 de muncitori de cele mai mai mari oţelării din provincia Jilin au protestat de asemenea pentru că nu şi-au primit salariile.

Conform statisticilor Buletinului Chinez al Muncii din Hong Kong, numărul de greve şi proteste ale muncitorilor chinezi din 2015 a ajuns la aproape 2.800, de două ori mai mare decât în 2014 şi de 14 ori mai mare decât în 2011. Conform statisticilor, 704 proteste de grup au avut loc în primele două luni ale anului 2016, depăşind suma tuturor protestelor din 2013.

Cele Două Plenare s-au închis oficial în 16 martie. Într-o conferinţă de presă, premierul chinez Li Keqiang a răspuns unor întrebări puse de mass media străină.

Majoritatea întrebărilor s-au concentrat pe riscurile şi problemele economice ale Chinei, precum modul de menţinere a ratei de creştere economică la 6,5% şi modul în care ar putea fi redus impactul şomajului asupra societăţii.

În timpul conferinţei de presă, care a durat peste două ore, nouă organizaţii media chineze, şase din străinătate şi două din Hong Kong şi Taiwan au avut oportunitatea de a pune câte o întrebare.

Reuters a fost ales să pună prima întrebare. Unul dintre jurnaliştii agenţiei de presă l-a întrebat pe Li Keqiang despre volatilitatea recentă înregistrată pe pieţele de schimb valutar şi de acţiuni ale Chinei, situaţie care a atras atenţia, dar şi neliniştea, investitorilor internaţionali.

Premierul chinez a răspuns: “Aţi avut prima oportunitate de a pune o întrebare şi v-aţi concentrat în întregime pe sectorul financiar. ... Adevărul este ca economia reală disfuncţională reprezintă cel mai mare risc pentru pieţele financiare”.

Li a precizat că guvernul a adoptat anul trecut o serie de paşi, inclusiv reducerea ratei dobânzilor şi reduceri ale ratei rezervelor bancare obligatorii, dar că acestea nu au fost măsuri de uşurare cantitativă. El a mai susţinut că instituţiile financiare ar trebui să susţină economia reală.

Totuşi, a adăugat el, “anul trecut, datorită dificultăţilor companiilor în anumite sectoare, nivelul împrumuturilor neperformante ale unor instituţii financiare din China a crescut.”

Complicat

CNP a votat la bandă cel de-al 13-lea plan cincinal, conform căruia creşterea economică chineză ar trebui să ajungă la pragul de 6,5%. Este pentru prima dată din 1995 când guvernul comunist chinez a stabilit un prag de atins pentru creşterea economică.

Li a declarat că îi este imposibil să accepte că ţara sa nu poate atinge în acest an o creştere a PIB-ului de 6,5%. Totuşi, când un jurnalist Bloomberg l-a întrebat cum ar putea fi adresate temerile legate de faptul că obiectivul creşterii economice şi dorinţa de a evita potenţialele concedieri vor lega mâinile Chinei, Li a răspuns: “Când aţi pus întrebarea păreaţi să fiţi foarte serios, ceea ce a pus presiune suplimentară”.

Keqiang recunoaşte că în anumite sectoare există probleme serioase generate de supracapacitate, în special în industriile grele şi cele petrochimice. În ultimii doi ani, capacitatea de producţie a oţelului a fost redusă cu până la 100 de milioane de tone, şi aproximativ 1 milion de muncitori au fost implicaţi, însă a dorit să asigure că nu vor exista concedieri în masă. El a mai afirmat că guvernul central a creat un fond de 100 miliarde de yuani (aproximativ 15,4 miliarde de dolari) pentru a ajuta muncitorii să îşi găsească noi locuri de muncă.

Protest al minerilor

În timpul celor Două Plenare, Lu Hao, guvernator şi secretar adjunct al Partidului Comunist Chinez în provincia Heilongjiang, a declarat: “Până acum, niciunul dintre cei 8.000 de muncitori de la Longmay nu au suferit scăderi ale salariilor şi nici nu li se datorează salarii neplătite”.

Remarcile sale au declanşat un val de proteste şi mitinguri în oraşul Shuangyashan, unde zeci de mii de mineri de la Grupul de Minerit Longmay, cea mai mare companie de cărbune din nord-estul Chinei, au ieşit pe stradă pentru a protesta şi au blocat căi ferate.

În 14 martie, în faţa clădirii companiei Tonghua Iron and Steel Group Co., Ltd. (TISCO), cel mai mare producător de oţel din provincia chineză Jilin, aproximativ 1.000 de muncitori a încercat să distrugă poarta de fier a companiei. Un număr mare de poliţişti au fost trimişi la faţa locului pentru a interveni.

Dilemă politică

În 15 martie, ziarul american New York Times a publicat un articol pe prima sa pagină în care a declarat că economia chineză încetineşte după mai mult de două decenii de creştere, adăugând faptul că pe cuprinsul ţării au izbucnit greve şi proteste în sectorul muncii.

Fabricile, minele şi alte companii reţin salariile şi beneficiile, concediază membri ai personalului sau îşi închid complet porţile. Îngrijoraţi în privinţa perspectivelor lor într-o astfel de economie deficitară, muncitorii se împotrivesc cu o ferocitate neobişnuită.

“Guvernele nu înoată în bani aşa cum s-au obişnuit să o facă şi există chiar mai puţin loc pentru compromis”, a susţinut Eli Friedman, un academician la Universitatea Cornell care studiază problemele legate de sectorul chinez al muncii, conform New York Times

“Companii fantomă”

La începutul lunii, Reuters a raportat că două surse de încredere, anonime, au declarat că Beijingul plănuieşte să concedieze între 5 şi 6 milioane de angajaţi ai companiilor de stat neproductive, care funcţionează doar ca găuri negre de bani, pentru a nu concedia muncitorii - care sunt denumite companii “fantomă” - în următorii doi până la trei ani pentru a ajuta la controlarea a poluării şi a supracapacităţii industriale.

Acesta ar fi cel mai îndrăzneţ program de restructurare economică în aproape 20 ani, conform Reuters.