Începe avalanşa schimbării / China avertizează că stabilitatea socială este ameninţată. 400.000 de muncitori îşi vor pierde locul de muncă

La sfârşitul lui septembrie 2015, a fost raportată cea mai concediere în masă din istoria recentă a Chinei. Heilongjiang Longmay Mining Holding Group din oraşul Harbin, sau pe scurt Longmay Group, cea mai mare companie de minerit din nord-estul Chinei, a anunţat concedierea a 100.000 de angajaţi, adică 40% din întreaga sa forţă de muncă de 240.000 de muncitori.

Pentru mulţi, acela a fost un semn că regimul chinez se apropie de sfârşit, în special în condiţiile în care Cotidianul Poporului a declarat la acea vreme: “Acum, mulţi muncitori migratori se chinuie să îşi găsească un sprijin într-o economie aflată în scădere. Pe măsură ce fabricile rămân fără bani şi proiectele de construcţii devin nefolositoare pe cuprinsul Chinei, s-a amplificat ultimul lucru pe care şi-l doreşte Beijingul: tulburările.”

Ajungând în prezent, agenţia de ştiri de stat Xinhua a raportat că, în baza planului propus de conducerea chineză pentru a reduce excesul de capacitate de producţie, limitarea producţiei de oţel a ţării se va traduce prin pierderea a până la 400.000 de locuri de muncă, a estimat Li Xinchuang, directorul Institutului chinez pentru Cercetare şi Planificare în Industria Metalurgică. Li a adăugat că un număr şi mai mare de oameni vor fi afectaţi în industriile conexe. Conform unor estimări, în China, fiecare muncitor din industria oţelului ajută la susţinerea a alte 2 şi 3 locuri de muncă suplimentare. Acest lucru înseamnă că principalele 400.000 de concedieri vor produce o pierdere totală de locuri de muncă cuprinsă între 1,2 şi 1,6 milioane de muncitori.

Anterior, China anunţase că va reduce capacitatea producţiei de oţel cu 100-150 de milioane de tone, în timp ce producţia de cărbune va fi redusă cu o cantitate semnificativă, conform unei declaraţii publicate duminică de Consiliul de Stat.

Pierderea locurilor de muncă ar putea inflama o situaţie deja foarte fragilă pe piaţa muncii deoarece, după cum s-a putut vedea recent, numărul grevelor muncitoreşti din China a crescut mult anul trecut, ajungând la un record de peste 2.700, mai mult decât dublul numărului de proteste înregistrat în 2014.

Li a confirmat această tendinţă tulburătoare când a declarat pentru Xinhua că “şomajul ridicat din sectorul oţelului ar putea ameninţa stabilitatea socială”.

După masacrul din 1989 când tancurile Armatei de Eliberare aparţinând Partidului Comunist Chinez au strivit demonstraţiile studenţeşti din Piaţa Tiananmen, regimul de la Beijing s-a reorientat încercând să-şi asigure loialitatea maselor prin aderarea la un sistem pseudo-capitalist.