Vladimir Putin, 'de la autoritarismul blând la cel represiv'
alte articole
Marţea aceasta s-au împlinit o sută de zile de la revenirea lui Vladimir Putin la Kremlin. După cele câteva luni de 'Putin 2.0' chiar şi celor mai incorigibili optimişti le-a devenit clar că mandatul prezidenţial al lui Dmitri Medvedev nu a fost nimic mai mult decât 'o vreme a lui Pazvante', iar Putin, probabil, s-a speriat el însuşi de 'reprezentaţia' sa, notează revista Focus.
Potrivit oamenilor din anturajul lui Putin, în anii târzii ai preşedinţiei sale Putin şi-a pierdut legătura cu realitatea. El permite cu plăcere să fie prezentat ca 'lider naţional', se consideră o întruchipare a lui Petru cel Mare şi nu mai face demult diferenţe între ţară, stat şi el însuşi.
Putin vorbeşte atât de des despre duşmani externi, spioni şi trădători, despre pericole colosale la adresa Rusiei şi chiar despre război, încât este posibilă o singură concluzie: preşedintele rus de 59 de ani se simte în stare de război. Pe prietenii săi Putin îi pune deasupra legii şi, în condiţiile în care apărarea patriei costă bani, a permis ca bogăţiile să se scurgă în buzunarele acestora. Dimpotrivă, criticile la adresa persoanei sale sunt interpretate de el ca un atac antirusesc şi chiar ca o trădare de stat, în spatele cărora se află Occidentul.
În condiţiile în care, în opinia lui Putin, în joc se află viitorul patriei, toate mijloacele sunt bune pentru preşedintele rus şi el face apel la metodele provenite din 'lada otrăvită a KGB-ului'. Focus aminteşte că în urma demonstraţiei din 6 mai doar la Moscova au fost arestaţi peste 1.600 de persoane şi, spre deosebire de cazurile precedente, nu toţi cei arestaţi au fost eliberaţi mai mult sau mai puţin repede.
Revista germană aminteşte şi de noile legi din Rusia: au fost înăsprite amenzile legate de implicarea în acţiuni de masă, organizaţiile non-guvernamentale finanţate din străinătate sunt suspectate de spionaj, noua lege privind calomnia poate fi aplicată faţă de absolut orice critică, iar un alt proiect de lege trebuie să-i asigure Kremlinului posibilitatea de a închide orice site.
Culmea represaliilor a constituit-o procesul intentat celor trei tinere membre ale trupei de punck Pussy Riot. Pentru 'rugăciunea lor de protest' din Catedrala lui Iisus Mântuitorul, pe care jurişti independenţi o consideră maxim un act de huliganism, cele trei activiste, dintre care două au copii mici, sunt tratate ca nişte infractori periculoşi. Potrivit altei membre a grupului, aflată în urmărire generală, în spatele acţiunilor dure şi în mare parte absurde ale justiţiei ruse se află Putin însuşi, supărat nu doar pentru protestul din catedrală, ci şi pentru mesajul cântecului, unul anti-Putin. După cum afirmă mulţi, preşedintele rus este extrem de ranchiunos.
Focus citează opinia adversarilor lui Putin, conform cărora liderul de la Moscova 'se simte complexat în faţa unor oameni frumoşi, de succes'. De exemplu, faţă de Hodorkovski sau faţă de fetele din Pussy Riot, 'mai ales faţă de Nadejda Tolokonnikova, cea cu ochii mari'.
Potrivit Focus, atenţia acordată pe plan internaţional procesului la adresa Pussy Riot a stârnit iritarea liderului de la Kremlin. După întrevederea avută cu premierul britanic David Cameron, Putin a declarat că este împotriva unei sentinţe aspre pentru cele trei tinere, însă, după cum subliniază revista germană, indicaţiile sunt date justiţiei nu în faţa publicului larg şi nu în cadrul unor conferinţe de presă. De aceea, ce se declară în faţa camerelor de filmat este, mai degrabă, o manevră de distragere.
Putin trece de la autoritarismul blând la un autoritarism mai tradiţional, mai dur şi mai represiv, subliniază politologul rus Lilia Şevţova. Principalul motiv al acestor schimbări este frica: din cauza protestelor, Putin să teme să piardă puterea şi mizează pe intimidare. Potrivit analistei, maşina rusească a represaliilor nu mai poate fi oprită şi nimeni nu ştie câte resurse ar mai putea cheltui sistemul pentru menţinerea ei.
Sentinţa care va fi dată în cazul Pussy Riot va deveni un indice important în acest sens. În condiţiile în care nimeni nu crede în independenţa justiţiei ruse, miza o constituie rămăşiţele de bună imagine pe care Putin le mai are în Occident. Însă, în opinia Focus, Putin este atât de speriat, încât intimidarea opoziţiei i se pare mai importantă decât imaginea de care se bucură în Occident.
În pofida ataşamentului verbal faţă de valorile democraţiei şi a statului de drept, adevăratul curs al lui Putin este un amestec fatal de URSS, mafie siciliană şi imperiu ţarist, un pestriţ mozaic al neoliberalismului, feudalismului şi bolşevismului, din ce în ce mai asemănător cu imaginea distorsionată a Occidentului promovată în Uniunea Sovietică şi învăţată de Putin în şcoala KGB-ului.
Liderul de la Kremlin joacă în mod virtuos pe temerile şi complexele ruşilor, care continuă să fie traumatizaţi de pe urma celor 70 de ani de putere totalitară. În loc să supună unui tratament de durată aceste traume colective, în primul rând stalinismul, Putin declară tumorile societăţii drept ţesut muscular. Mai devreme sau mai târziu acest lucru va duce la un colaps şi la o catastrofă, prognozează publicaţia.
În opinia Focus, sistemul lui Putin a supravieţuit în primul rând datorită preţurilor ridicate la petrol, însă nu reuşeşte să se descurce nici măcar cu crizele regionale. Drept dovadă publicaţia germană aminteşte de inundaţiile din Krâmsk. Cetăţenii ruşi întâmpină 'catastrofele de zi cu zi' cu apatie, aproape ca pe un dat de la Dumnezeu, nu în ultimul rând din cauza propagandei din mass-media locale.
De fapt, frica lui Putin de a pierde puterea în urma protestelor este una iraţională. Potrivit Focus, pericolul la adresa lui Putin vine din cu totul altă parte: mulţi din anturajul preşedintelui rus au ajuns să fie intimidaţi de politica sa, orientată spre trecut, deoarece aceasta constituie o piedică în calea businessului lor.