Adio, putere: Marii lideri mondiali nu mai sunt atât de influenţi ca înainte
Încălzirea globală, criza din zona euro şi războiul din Siria îşi continuă nestingherite mersul, în faţa unei comunităţi internaţionale neputincioase. În toate aceste cazuri, pericolul este cu adevărat imens şi ameninţă cu suferinţe milioane de femei şi bărbaţi. Omenirea are unele idei în legătură cu ce s-ar putea face, însă nu se întâmplă nimic, în pofida reuniunilor de miniştri, a summiturilor şefilor de stat şi a apelurilor unor persoane influente, a liderilor politici, a unor cercuri sociale şi ştiinţifice. Mass-media aruncă zilnic asupra oamenilor un potop de veşti îngrijorătoare, care confirmă că toate aceste probleme se acutizează cu o viteză vertiginoasă şi nu se poate face nimic, constată publicaţia franceză online, Slate.fr.
Lucrurile arată ca şi cum am privi imagini filmate la ralanti, în care un autobuz plin cu pasageri se îndreaptă direct spre prăpastie. Şoferul nu frânează şi nu încearcă să întoarcă, iar noi toţi ne-am pomenit actori în acest film, fiind pasagerii acestui autobuz. În lumea contemporană toţi sunt vecini: tot ce se întâmplă cu altcineva - chiar dacă departe de noi - are în cele din urmă repercusiuni asupra noastră.
Totuşi, această metaforă nu este tocmai corectă. Ea presupune existenţa unui şofer, dar şi a unor frâne defecte. În afară de aceasta, ea pleacă de la premiza că şoferul poate să apese pe frâne sau să schimbe direcţia şi că totul depinde de voinţa lui. În realitate, lucrurile nu stau aşa.
În toate cele trei crize - şi multe altele care planează deasupra omenirii - la volan nu se află în singur şofer. Aceştia sunt câţiva şi devin din ce în ce mai mulţi. cei care conduc şi cei care vor să conducă. Şi, în pofida faptului că nu sunt în stare să influenţeze direcţia sau viteza autobuzului, ei încearcă oricum să împiedice adoptarea unor decizii incorecte din punctul lor de vedere.
Potrivit Slate.fr, Rusia şi China nu au o soluţie pentru criza siriană. Însă, aceste ţări pot să-şi folosească dreptul de veto împotriva încercărilor SUA şi Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) de a pune capăt crimelor în masă. Şefii de guverne ai ţărilor europene nu reuşesc să depăşească profunda criză economică fără ajutorul altor state şi al unor organizaţii precum Banca Centrală Europeană (BCE) sau Fondul Monetar Internaţional (FMI). Însă, în pofida faptului că Angela Merkel (cancelarul federal german) şi organizaţiile internaţionale nu sunt în stare să găsească o soluţie pentru criza economică din Italia, Spania şi Grecia, ei sunt totuşi capabili să pună tuturor beţe în roate. 'Autobuzul european' are prea mulţi şoferi şi niciunul dintre ei nu are suficientă autoritate şi putere pentru a-i obliga pe ceilalţi să adopte un singur curs.
Acelaşi lucru se referă şi la încălzirea globală, continuă publicaţia franceză. Date ştiinţifice incontestabile demonstrează că activitatea umană majorează temperatura planetei, fapt care ar putea duce la oscilaţii extreme de frig şi căldură, inundaţii, secetă şi alte calamităţi naturale. Dacă omenirea nu va reduce în mod serios emisiile de gaze poluante, consecinţele ar putea fi dramatice. Însă, dacă unii pot să nu vadă tragedia din Siria sau problemele economice ale Europei, să ignori schimbările climatice este pur şi simplu imposibil: acest lucru vizează atât oamenii contemporani, cât şi viitoarele generaţii.
Toate aceste crize sunt o manifestare a fenomenului care şi-a găsit oglindire şi în alte domenii: este vorba despre sfârşitul puterii, precizează Slate.fr. Problema nu este aceea că puterea a dispărut în totalitate sau că nu mai există oameni influenţi, capabili să-şi impună voinţa altora, ci că puterea este mai efemeră şi mai greu de aplicat. În afară de aceasta, cei care astăzi deţin un anumit grad de putere sunt nevoiţi să ţină cont de un număr mai mare de restricţii decât predecesorii lor.
Liderii SUA şi Chinei - Barack Obama şi Hu Jintao - nu sunt la fel de influenţi ca cei care au ocupat aceste funcţii înaintea lor. Acelaşi lucru se referă la Suveranul Pontif, Benedict al XVI-lea, la şeful Pentagonului sau la directorii Băncii Mondiale, Goldman Sachs, The New York Times sau oricărui alt partid politic. Şi terenul pentru manevre al lui Vladimir Putin s-a redus astăzi considerabil comparativ cu primele sale mandate prezidenţiale sau pe vremea când era premierul Rusiei. Cu o situaţie asemănătoare se confruntă şi preşedinţii iranian şi venezuelan, Mahmoud Ahmadinejad şi Hugo Chavez, a căror putere a slăbit şi ea.
După cum conchide Slate.fr, 'sfârşitul puterii' este una dintre determinantele epocii actuale.
