Vizita vicecancelarului german în Rusia: Prietenii vechi nu se uită

A devenit deja o tradiţie ca liderii Marii Coaliţii de la Berlin să facă vizite de curtoazie la Moscova. În afară de cancelarul Angela Merkel, care a rămas fermă pe linia menţinerii sancţiunilor la adresa Rusiei, dat fiind că acordurile de la Minsk în continuare nu sunt respectate, liderul CSU, Horst Seehofer, şi liderul Partidului Social-Democrat, Sigmar Gabriel, par să se afle într-o competiţie pentru a intra în graţiile lui Putin.

Amândoi s-au pronunţat pentru ridicarea sancţiunilor la adresa Rusiei şi reluarea politicii business as usual cu Moscova, invocând mai ales faptul că afacerile germane au de suferit. Miza lor prioritară a fost însă de a se distanţa de Merkel şi de a specula şi un sentiment larg răspândit în rândul populaţiei germane, care se declară împotriva provocării Rusiei.

Nu a contat pentru ministrul german al Economiei că Rusia a încercat să profite de criza refugiaţilor pentru a şubrezi poziţia cabinetului de la Berlin, prin celebrul caz Lisa, al unei tinere nemţoaice de etnie rusă care ar fi fost răpită şi violată de migranţi, care s-a dovedit a fi un fals ordinar, dar pentru care s-au făcut proteste în faţa cancelariei. Nici faptul că la alegerile din Rusia s-au înregistrat din nou nereguli, iar Partidul Rusia Unită a lui Putin a obţinut trei sferturi din locurile din Duma de Stat, în timp ce mulţi opozanţi n-au fost lăsaţi nici măcar să candideze.

Sigmar Gabriel s-a mulţumit să-i spună preşedintelui rus că, de câte ori îl întâlneşte la Moscova, ”vremurile sunt grele. Prima oară am fost aici în 1980 atunci când Occidentul tocmai boicotase Jocurile Olimpice. Este destinul meu să vin aici doar în timpuri grele”. Ce fatalitate! Sunt într-adevăr vremuri grele pentru Germania, pentru Merkel, al cărei partid CDU a pierdut din cauza politicii în materie de refugiaţi alegerile din landurile Mecklenburg-Vorpommern şi din Berlin. SPD a reuşit să deconteze mai puţin în aceste scrutine, iar acum îşi permite să se distanţeze şi mai mult de partenerii de coaliţie în perspectiva alegerilor de anul viitor.

Pentru a păstra aparenţele, Sigmar Gabriel i-a spus lui Putin că i-ar fi recunoscător dacă vor discuta despre ”temele complicate Siria şi Ucraina şamd, care au declanşat la noi o incredibilă îngrijorare. Atacul asupra convoiului din Siria a fost cel mai rău lucru pe care mi-l puteam imagina”. El nu a criticat însă deschis Kremlinul, ci doar a bifat că a amintit şi problemele, păstrând cursul de acomodare clasic al SPD, care insistă pe apropierea de Rusia, în ciuda eşecului Parteneriatului de modernizare şi al politicii Wandel durch Annaehrung (transformare prin apropiere).

De partea cealaltă, Putin a schimbat vorba imediat de la chestiunile sensibile spre cooperarea economică, pentru a convinge Germania că pierderile economiei acesteia de pe urma sancţiunilor sunt prea mari şi nu merită asumate. El a afirmat că regretă scăderea comerţului bilateral ruso-german, care a înregistrat anul trecut un minus de 35%, iar în prima jumătate a lui 2016 un minus de 34%.

Scopul preşedintelui rus este ca sancţiunile economice să fie ridicate, iar orice aliat în acest scop sau crearea de breşe şi diviziuni în interiorul UE sunt binevenite. În plus, aceste vizite îl ajută să-şi cosmetizeze imaginea şi să demonstreze că Rusia nu este izolată în plan extern. ”Noi avem mulţi prieteni în Germania şi în ciuda tuturor dificultăţilor din plan politic, prietenii rămân prieteni”, a spus Putin, care cultivă asemenea prietenii cu mare atenţie.

Vântul dinspre est îi bate în pânze liderului SPD care speră să fie desemnat candidatul partidului la postul de cancelar. În lupta cu o Angela Merkel, aflată pe un trend descendent şi atacată pe plan intern de populiştii de la afd şi pe plan extern de ţările grupului de la Vişegrad, orice provocare este binevenită pentru Gabriel, chiar şi o vizită la Putin.

În cadrul ultimei vizite făcute prietenului Putin în octombrie anul trecut, Gabriel declara că îi este ”foarte neclar ce a putut să despartă atât de mult Germania şi Rusia care în anul 2000 aveau încă relaţii excelente” şi că în opinia sa personală sancţiunile impuse Rusiei trebuie ridicate pas cu pas şi nu abia odată ce vor fi îndeplinite toate condiţiile prevăzute în acordurile de la Minsk. În plus, el a susţinut că Putin este pregătit pentru o soluţie politică în conflictul sirian, dar în practică nu s-a schimbat nimic.

Mai grav, este că de data aceasta liderul SPD, deşi este ministrul Economiei, nu cel al Afacerilor Externe, a mers mai departe decât a-şi aroga rolul de mediator. El s-a transformat în purtătorul de cuvânt al Kremlinului, cel care le explică americanilor ce vor ruşii în Siria, şi anume ca şi aceştia să asigure paza convoaielor umanitare.

Evident că Gabriel nu s-a deplasat singur în capitala rusă, ci însoţit de un alai de reprezentanţi ai companiilor germane, care abia aşteaptă să fie ridicate sancţiunile. ”Companiile germane îşi doresc din nou mai multă susţinere de la Berlin. Sancţiunile sunt contraproductive pe termen lung”, a declarat Matthias Schepp, directorul Camerei de comerţ germano-ruse din Moscova (AHK), pentru agenţia germană de presă DPA. Potrivit unui sondaj AHK, dintre cei 800 de membri ai acesteia, 60% dintre companii cer ridicarea sancţiunilor, iar 21 de procente uşurarea acestora.

Prin urmare, vântul dinspre est îi bate în pânze liderului SPD care speră să fie desemnat candidatul partidului la postul de cancelar. În lupta cu o Angela Merkel, aflată pe un trend descendent şi atacată pe plan intern de populiştii de la AfD şi pe plan extern de ţările grupului de la Vişegrad, orice provocare este binevenită pentru Gabriel, chiar şi o vizită la Putin. Faptul că el şi alţi lideri germani fac jocurile lui Putin, legitimând un regim care este responsabil pentru mii de morţi în Ucraina şi în Siria, este nu doar imoral, ci şi foarte grav pentru că imaginea electoratului german despre realitatea din Rusia este şi ea distorsionată astfel.