Victimele comunismului "Au dreptul la zero" - Av. Tiberiu Sarafolean

Noaptea de 18/19 iunie este noaptea cand, acum 60 de ani, peste 40.000 de persoane din vestul Romaniei au fost scoase cu forta din casele lor, cu mic cu mare, si bagate in trenuri. Printre lacrimi si teroare, cea mai mare frica a lor era sa nu fie dusi in Siberia. N-au avut parte de asa ceva, dar in schimb, regimul comunist le-a rezervat 5 ani din viata in campia vitrega a Baraganului. Cinci ani de chinuri si renuntare la ideea ca isi vor mai vedea vreodata casele si pe cei dragi, ramasi in urma. Multi au murit acolo, de frig, de foame, de lipsa de speranta. Multi s-au intors, iar cativa mai traiesc si astazi, aducandu-si aminte cu regret lucrurile pe care le-au trait, si sperand ca statul roman isi va recunoaste vina.

Cu toata suferinta indurata in trecut, se pare ca fostii deportati in Baragan se confrunta si in prezent, din nou, cu umilinte din partea statului roman. Dupa ce Curtea Constitutionala a declarat anul trecut ca neconstitutional principalul articol din Legea nr. 221/2009 - lege care da dreptul la despagubiri celor care au suferit de pe urma regimului comunist, lasand-o golita de continut in proportie de 99%, se incearca in prezent modificarea acestei legi astfel incat ea sa devina din nou functionala. Insa, asa cum rezulta din ultima sedinta a Camerei Deputatilor de miercuri, 15 iunie 2011, statul roman nu mai are nici cea mai mica intentie de a recunoaste deportatii din Baragan ca fiind victime ale comunismului, prin modificarile ce se doresc aduse acestei legi.

Am incercat sa anticipam cum se prefigureaza modificarile legislative in materia victimelor regimului comunist cu ajutorul domnului Tiberiu Sarafolean, avocat in cadrul Baroului Timis, prezent in calitate de observator la sedinta Camerei Deputatilor din 15 iunie 2011, unde a fost dezbatuta modificarea Legii 221/2009.

Ce s-a intamplat cu Legea 221/2009?

In baza legii 221 s-au acordat initial, de catre instantele de judecata, daune morale constand in sume destul de consistente celor care au patimit de pe urma comunismului. Insa de la inceputul verii lui 2010, lucrurile au luat o intorsatura considerabila. In prima faza, au fost instituite unele plafoane care stabileau limita pana la care instantele de judecata puteau sa ofere despagubirile. Iar in luna noiembrie, acelasi an, Curtea Constitutionala a decis ca articolul de lege care prevedea dreptul acestor persoane la daune morale este neconstitutional. In prezent, datorita deciziei Curtii Constitutionale, legea este lipsita de orice efect juridic.

“Legea se afla intr-un impas, un vid legislativ, in care, desi exista peste 10.000 de actiuni in justitie in toata tara, nu mai exista temei juridic pentru sustinerea acestor pretentii, cel putin pe legea 221,” declara pentru The Epoch Times Romania Av. Tiberiu Sarafolean, fiul presedintelui Asociatiei Fostilor Deportati in Baragan.

Ca urmare a situatiei create, in luna decembrie 2010 s-a introdus la Senat o propunere legislativa ce vizeaza modificarea legii 221, care sa stabileasca in mod clar categoriile de drepturi care li se cuvin victimelor comunismului. Aceasta deoarece motivatia Curtii Constitutionale, atunci cand a declarat neconstitutional articolul esential din legea 221, a fost in principal aceea ca in cadrul legislativ romanesc mai exista legi ce au acelasi obiect, care instituie un regim de acordare a daunelor morale.

Aceasta scuza a Curtii Constitutionale este una, evident, absurda. Curtea Constitutionala face referire aici la Decretul-Lege 118, care ofera indemnizatii lunare condamnatilor politici si deportatilor in Baragan, considerand aceste indemnizatii ca fiind reparatii morale. In opinia domnului av. Tiberiu Sarafolean, “acest lucru este fals, si acest proiect nou de lege tocmai aceasta vrea sa arate ca exista mai multe categorii de drepturi intre care aceaste indemnizatii lunare. Aceste indemnizatii lunare platite de 20 de ani incoace in baza Decretului-Lege 118/1990 sunt de fapt drepturi de securitate sociala adica un fel de pensie, nu sunt sub nicio forma reparatii morale pentru prejudiciul moral suferit”.

Insa, prin Legea nr. 221/2009, legiuitorul a dorit acordarea de daune morale si nu a unor drepturi de securitatea sociala, asa cum sunt cele acordate de Decretul-lege 118 care stabileste de asemenea ca perioada de detentie de condamnare sau de deportare a reprezentat vechime in munca, iar pentru perioada respectiva se cuvin aceste drepturi de securitate sociala.

Incercari de modificare ale Legii 221

In prezent se incearca a se rezolva problema Legii 221/2009, incercare in care domnul avocat Tiberiu Sarafolean, urmas al unei familii deportate in Baragan, s-a implicat personal. Propunerea legislativa de modificare a legii 221 este in dezbatere la Comisia juridica a Camerei Deputatilor, camera decizionala. Anterior, propunerea a fost adoptata de catre Senat, insa acesta nu a adoptat propunerea initiala, ci un proiect prin care aceasta a fost practic ciuntita, deoarece se prevede acordarea de daune doar detinutilor politici si doar direct.

In varianta sa initiala, legea 221 prevedea compensatii oferite sotilor ramasi in viata si descendentilor pana la gradul doi. Ceea ce sugereaza proiectul de modificare, in forma in care a trecut de Senat, esta ca acestia din urma nu au suferit nicio dauna morala, ei fiind exclusi total. De asemenea, cei care ar avea dreptul sa primeasca compensatii morale sunt exclusiv condamnatii politici, numarul reducandu-se astfel la vreo 2000 de persoane. Proiectul adoptat de Senat este unul dat mai mult din considerente de imagine si in niciun caz din considerente de principiu, pentru a nu se putea spune ca nu s-au acordat daune. Daca legea va ajunge sa aiba forma data de Senat ea “s-ar adresa unui target extrem de restrans care poate nici nu mai este in stare sa deschida si sa sustina un proces care se poate intinde pe 2, 3 ani de zile... e vorba de persoane foarte in varsta...”

Din aceste motive este important ca modificarea legii 221 sa fie pastrata in forma data de initiator sau in cea amendata uleterior de Camera Deputatilor si nu in cea practic ciuntita de Senat, intrucat ar repara consecintele negative produse de decizia Curtii Constitutionale.

Legea 221/2009 a fost o premiera in Romania, o lege care lasa la indemana judecatorilor cuantificarea sumelor care ar acoperi daunele morale suferite de reclamant. “Este o premiera salutara in sistemul legislativ romanesc, deoarece totusi insarcinezi cel mai inalt functionar al statului, judecatorul, sa judece toate criteriile, toate consecintele... Pentru ca nu e destul sa ai in vedere perioada de detentie sau locul detentiei sau perioada deportarii, ci sa vezi consecintele pe care le-a produs persoanei respective”, este de parere domnul Tiberiu Sarafolean.

In prezent, Comisia juridica a Camerei Deputatilor dezbate acest nou proiect de lege care modifica legea 211. In urma dezbaterilor de miercuri nu s-a ajuns la un vot final, atat din lipsa de cvorum, cat si din cauza ca nici membrii comisiie nu ar fi putut totusi sa voteze un text oarecare. “Discutiile nici macar nu au intrat in amanunte pe fiecare amendament in parte, ci au fost doar discutii generale, desi au durat foarte mult. Au fost discutii de principiu. Concluziile comisiei, concluziile preliminare, au fost ca totusi ar trebui sa existe o despagubire pentru persoanele in cauza, dar ca despagubirea pe de-o parte ar trebui sa fie plafonata de la inceput, adica sa se stabileasca clar niste limite maxime de acordare a ei, nu sa se lase la latitudinea instantelor totala apreciere, si pe de alta parte ca in niciun caz despagubirile nu vor putea fi acordate descendentilor de gradul al doilea”, explica domnul Sarafolean, implicat personal in procesul de modificare al legii 221.

Amendamentele au fost propuse de catre Asociatia Fostilor Detinuti Politici si Asociatia 21 Decembrie si sustinute de catre Ciprian Dobre, deputat PNL. Din partea Guvernului si a Ministerului Justitiei a fost prezenta la dezbateri Secretarul de Stat Lidia Barac, care a sustinut cu vehementa opinia Curtii Constitutionale, considerand ca daunele morale ar fi deja reparate in baza Decretului-Lege 118. Dar aceasta sustinere e considerata “total eronata” in opinia domnului Sarafolean.

Intr-un fel, ei nu spun ca nu avem dreptul, ci, din contra, ca avem dreptul la zero. (av Tiberiu Sarafolean)

Mai mult decat atat, doamna Barac a mai sustinut ca deportatii nici macar nu se incadreaza in categoria celor persecutati politic. “Dumneaei uita totusi ca Legea 221 a stabilit in mod clar categoriile. Deci, in mod expres, sunt enuntati in lege si deportatii in Baragan, si cei internati in lagare de munca, si cei cu domiciliu obligatoriu, si cei care au fost condamnati la munca fortata. Chiar mai mult, Legea 221 nici nu inchide aceasta portita... nu numai ca nu inchide categoria de persecutati la detinuti politici, dar lasa deschis accesul oricarei persoane care considera si poate dovedi caracterul ei de persoana persecutata din motive politice sa ceara instantei sa considere caracterul politic al respectivei masuri sau condamnarii care s-ar fi luat importriva ei”, precizeaza Av. Tiberiu Sarafolean in interviu.

Pozitia ferma a Guvernului este justificata intr-un mod destul de pragmatic, si anume ca tara se afla la ora actuala intr-un moment de criza economica, si ca orice despagubire acordata momentan ar arunca tara intr-un dezechilibru bugetar. Dar pana la urma este o chestiune de principiu. Au dreptul sau nu au dreptul la despagubiri morale persoanele care au suferit pe pielea lor de pe urma regimului comunist? De ce nu ar fi posibil ca Guvernul sa intervina printr-o ordonanta de urgenta, iar platile sa fie esalonate ulterior. Sa se stabileasca transe de plata, dar sa lase dreptul de principiu persoanelor respective.

Altfel ce rost au mai avut declaratiile presedintelui, din decembrie 2006, in care a recunoscut ca regimul comunist este unul criminal si ilegitim, si ca au existat victime ale acestui regim. In cazul de fata, statul are obligatia morala de a duce acele declaratii si reparatii morale pana la capat. Altfel, orice principiu se poate transforma peste noapte in apa de ploaie.

Intr-un caz penal, victima este urmarita chiar daca paraseste tara, sau isi schimba buletinul. Principiul se poate extrapola si la nivel de stat. Chiar daca si-a schimbat ‘pijamalele’, statul roman este in continuare vinovat de crimele comunismului si trebuie sa-si transforme declaratiile in fapte concrete. Daca asa stau lucrurile, Grecia ar putea la fel de bine sa scape de datorii schimbandu-si regimul actual intr-unul de tip monarhic. Si problema crizei ar fi rezolvata peste noapte.

Daca statul poate sau nu sa suporte acum cheltuielile, fie si de 1 Euro pentru fiecare victima, nu este un lucru important. Intrebarea este daca acesti oameni persecutati de catre regimul anterior merita reparatia suferintei lor, in functie de caz. Raspunsul pana in momentul de fata, daca luam in considerare modul in care statul roman s-a purtat pana in prezent, inclusiv aceste probleme legate de legea 221, este un mare si rusinos NU!

Rusinos cu atat mai mult cu cat Decretul-Lege 118 nu permite decat cetatenilor romani sa beneficieze de indemnizatii. Sunt foarte multi nemti de exemplu, care, desi au fost persecutati de regimul comunist roman, nu au nicio posibilitate legala de a cere acele drepturi de securitate sociala conferite de decretul-lege amintit.

Decizia de neconstitutionalitate referitoare la Legea nr. 221/2009 pare mai mult sa fie o incercare disperata a Curtii Constitutionale de a opri o lege perfect valabila principial. Dar, ceea ce este cu adevarat absurd este ca ea a fost combatuta cu art. 1 din Constitutie, al carui aliniat 3 spune ca ”Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in spiritul traditiilor democratice ale poporului roman si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate.”

Deci, repararea daunelor morale ale victimelor comunismului (in care intra, cu precadere, si victimele deportarii) nu se incadreaza in art. 1 al Constitutiei? Deci nu este o idee dreapta?

“Este aberant! Nu te poti raporta la un articol cu valoare de principiu din Constitutie. Trebuie sa indici o chestiune mult mai clara. [...] Legea 221 e dreapta in sens absolut. Ei au mers pe o argumentare fortata. Pe o nevoie neaparata de a se declara neconstitutionala aceasta prevedere legislativa, ca fiind un ultim mecanism in care statul putea interveni si impiedica acordarea de daune morale. [...] Intr-un fel, ei nu spun ca nu avem dreptul, ci, din contra, ca avem dreptul la zero,” concluzioneaza domnul Tiberiu Sarafolean.

Legea 221 era o lege adoptata aproape in unanimitate de catre Parlament in 2009. Dar raspunderea statului nu incepe si nu se termina cu aceasta lege. Raspunderea statului incepe de la data in care a savarsit acele prejudicii morale. Ea exista si acum, si de acum incolo. Si prejudiciile trebuie reparate.

Adevaratele probleme ale Romaniei nu sunt cele ‘de azi pe maine’, ci sunt cele de la un nivel fundamental, de constiinta colectiva, care se naste din instinctul de a trai prin dreptate, pentru dreptate. Daca nu se intelege lucrul acesta, rezolvarea Legii 221/2009 nu va prezenta un interes mai mare decat cel pe teme de urbanism, de mediu sau poate piste de biciclete.

Actualmente proiectul de lege se afla in continuare la Comisia Juridica a Camerei Deputatilor pentru dezbatere.

Pentru o mai buna intelegere a fenomenului deportarii in Baragan, redactia The Epoch Times Romania va recomanda vizionarea seriei de fotografii din fotoslide-ul Rusaliile Negre: deportarea in Baragan