Condamnarea lui Vîntu se bazează pe înregistrările convorbirilor telefonice ale lui SOV şi, susţine avocatul dânsului, o soluţie de condamnare nu poate fi bazată exclusiv pe interceptări, dacă nu se coroborează cu alte mijloace de probă. În plus, apărătorul a susţinut că nu Tribunalul Bucureşti ar fi fost competent să judece procesul pe fond, ci Judecătoria Buftea, de care aparţine SOV.
Procurorul de şedinţă a cerut respingerea apelurilor lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian şi menţinerea deciziei Tribunalului Bucureşti.
Pe 2 octombrie 2012, Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat de Tribunalul Bucureşti, la doi ani de închisoare cu executare, în dosarul privind fuga din ţară a fostului director al Gelsor, Nicolae Popa, condamnat în dosarele FNA şi FNI.
Sorin Ovidiu Vîntu a fost acuzat (şi condamnat) pentru că i-a trimis varii sume de bani în Indonezia lui Nicolae Popa, fost director Gelsor, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI pentru ca acesta să poată sta ascuns acolo, departe de închisorile patriei care îi aşteptau nerăbdător. Şi evident, fară posibilitatea de a povesti vrute şi nevrute prin procuraturile din România, unor magistraţi "răuvoitori".
Fals şi nedrept, susţine domnul SOV, justiţia a răstălmăcit faptele dumnealui. Este adevărat, recunoaşte dânsul, că s-a oferit să îi dea bani lui Popa, dar a făcut-o pentru a îl ajuta să se întoarcă în ţară, nu pentru a fugi sau sta ascuns.
"Convorbirile mele cu Nicolae Popa se întind pe aproape 10 ani. Am avut o relaţie apropiată cu Popa, l-am îndemnat de nenumărate ori să revină în ţară, voiam să-l ajut, ca pe un prieten. I-am spus că o să-i pun la dispoziţie sumele de care are nevoie pentru a reveni în ţară, nu a fost nimic ilegal", a declarat Vîntu.
Şi i-a şi pus la dispoziţie, după cum au documentat procurorii, banii necesari. 70.000 de euro sprijin prietenesc.
Probabil biletele de avion Indonezia- România sunt foarte, foarte scumpe, sau Popa avea datorii mari la hotel. O fi mâncat prea mult sau o fi avut alte datorii. N-am investigat. Şi nu putea să se întoarcă să dea socoteală legii până ce nu achita 70.000 de mii de euro, oricui i-o fi avut de achitat. Atât afirmă procurorii că i-a trimis Sorin Ovidiu Vantu lui Popa în perioada octombrie 2009 - ianuarie 2010, sigur, în două tranşe - comisioane mari la bancă, deh - şi nu direct, ci, cum îi este stilul prin doi interpuşi, marionetaţi din umbră de celebrul SOV.
Utima tranşă, de 20.000 i-a fost transmisă lui Popa pe 11 noiembrie 2009, prin intermediul lui Alexandru Stoian.
Însă, procurorii au lansat teoria - ce l-a şi băgat pe SOV la închisoare - ca Vîntu i-a trimis bani lui Popa nu pentru a-şi închiria (la banii ăştia..) un avion ca să ajungă cât mai repede în ţară şi să-şi ispăşească pedeapsa cea de 15 ani, ci pentru a se ascunde autorităţile indoneziene care voiau sa îl extrădeze şi să îl trimită în ţară.
Cu toate acestea, la nici o lună mai târziu, pe 2 decembrie 2009, Nicolae Popa a fost arestat în Indonezia. Se pare că nici în Jakarta banii nu mai au valoare şi nu poţi mitui prea multă lume cu doar 70.000 de euro. Aşa că Popa a fost prins. Extrădarea a durat numai... doi ani.
Potrivit procurorilor, tot lui Vîntu şi Alexandru Stoian li se datorează aceste îndelungi tegiversări ale extrădării lui Popa din Indonezia, către dulcea răcoare de Jilava sau de alt penitenciar.
Procurorii i-au acuzat pe cei doi că au întreprins demersuri de îngreunare a procedurilor de extrădare, pentru a-l scăpa pe condamnat [Nicolae Popa] de închisoare şi a-l ajuta să rămână în Indonezia.
Drumul lui Popa de la Jakarta la Otopeni a durat doi ani. Abia în 2011 a ajuns Popa în ţară. Astăzi se scrie deznodământul în dosar. Vom afla dacă pentru cei doi ani câştigaţi de Popa, Vîntu va plăti tot cu doi ani. În puşcăria unde cu onor îşi va ispăşi pedeapsa, dacă nu carecumva este găsit nevinovat sau vine mult aşteptatul val de graţieri. Să-i pună în libertate pe Becali, pe Năstase, pe Vîntu şi pe alţi mulţi români nevinovaţi.
