Unde dispare dragostea?
Mai ieri, tineau foarte mult unul la altul si brusc - despartire, divort, uneori si inselare. Nu intamplator, aceste intrebari devin atat de importante pentru noi: "Unde dispare dragostea? Care sunt cauzele divortului? "
Familia - este celula de baza a societatii si o institutie sociala dificila, un mediu pentru satisfacerea multor necesitati umane — natural-biologice, psiho-sociale, individual-psihologice. Procesele care au loc in societate sunt direct legate de modificarile in structura familiei, functiile sale, de destabilizare. Divortul a devenit un factor, care a diminuat valoarea relatiilor familiale. In Statele Unite si Europa de Vest inca in 1930 procesul de simplificare si degradare a unui sistem destul de complex de legaturi sociale orizontale a devenit o parte din pretul construirii bunastarii pentru toti.
Criza spirituala a societatii occidentale moderne se manifesta prin reducerea valorilor: de la spiritual la material, vietei spirituale — la fizico-sentimentala, constiintei de virtute — la cea stiintifica, cultura - la tehnologiile sociale, moralitate - la drept, arta - la "show", comunicarea umana - la "roluri sociale". Oamenii prinsi in capcana constiintei materialiste, actioneaza in conformitate cu fortele motrice ale acestei constiinte - egoism si pofta. Setea societatii de consum nu se reglementeaza de stat. Principala problema acum este faptul ca se stimuleaza rata de consum: important nu este doar sa ai multe lucruri, dar si de multe ori sa le schimbi.
Bucuria consumatorului este in permanenta nesatioasa - are nevoie de alimentare constanta. In societatile unde este adoptat un anumit stil de relatii sexuale, tinerii incep sa se imite reciproc, reducand diversitatea vietii intime la un sex primitiv si impersonal "cu cine si cum se nimereste". In plus, in comunitatea bisexuala se dezvolta patologii sociale paralele, are loc diluarea rolurilor barbatilor si femeilor. Astfel, observam in acelasi timp, femeile private de feminitate psihologica, si barbati, lipsiti de masculinitate psihologica.
Familie — este o grupa de oameni, pe care ii leaga relatiile de rudenie, calitatea familiei depinde de calitatea acestor relatii. Cu toate acestea, in viata adeseori rudenia de sange nu garanteaza durabilitatea relatiilor, dar numai prezenta de gene si cromozomi identici. Trebuie sa spunem lucrurilor pe nume - in majoritatea cazurilor, familiile ca atare nu exista, doar oameni care traiesc izolati pe acelasi teritoriu. Cu adevarat fericiti sunt foarte putini, si nici in cazurile date nu e clar — sunt chiar fericiti sau au invatat bine sa se insele pe ei insisi. Altii rabda din motive de statut si bani: dar ce se va intampla cu copiii, ce vor spune rudele, cum voi trai eu, voi ceda sau voi imparti proprietate acumulata in comun?
Lipsa de dragoste conduce la consecinte grave in viata reala - la nevroza, suspiciune. Cel care nu iubeste dar vrea sa consume, prezinta iubitului sau cereri care nu pot fi satisfacute si face declaratii de dragoste care suna asa: "Am nevoie de tine, fara tine eu nu pot sa ma descurc". Se intampla ca la nivel subconstient sotii sa urasc reciproc.
Pentru copil familia - este Universul. Si legitatile acestei lumi le invata dupa exemplul familiei sale. Bazandu-se pe experienta sa, el preia aceste legi si construieste viata sa reiesind din acestea. In acest caz, perceptia sa asupra lumii poate fi plina, bogata si variata sau ingusta, unilaterala si distorsionata - in functie de scoala de sentimente pe care a urmat-o in copilarie.
Infantilismul masculin este un adevarat flagel al timpurilor moderne. Barbatul infantil se formeaza in familie. Uneori, aceste persoane cu sindromul de "Peter Pan" sunt numiti "kidalt" (de la englezescul kids - „copii” si „adult” ). Kidalt este in primul rand un complex de inferioritate. Infantilismul masculin - este un obicei de dependenta, de lipsa de responsabilitate, generat de lipsa de incredere din partea parintilor. Ca adult barbatul prefera sa se comporte ca un copil, manifestand egoism extrem si nepasare, evitand contactul cu realitatea, si sustragandu-se de la rezolvarea problemelor.
In acest context, imi amintesc de spusele personajului din celebrul serial "Dr. House": - "Suntem cu totii schiloditi de parintii nostri". O generatie de schilozi se inlocuieste cu alta, si asa mai departe la infinit. Abaterile in dezvoltare, primite in copilarie, sunt mult mai grave decat defectele anatomice - acestea sunt deformari ale sufletului ... Copiii amarati duc un razboi impotriva parintilor lor, provocand intreaga societate. Prin urmare, principala sarcina a parintilor — crearea unei familii prietenoase, fericite, in care in primul rand trebuie sa domine o relatie de iubire intre soti, si doar apoi, in lumina acestei iubiri — dragostea parintilor fata de copii.
