Unde ar putea duce referendumurile pentru autodeterminare din Ucraina? (presa rusă)

Sub presiunea protestatarilor proruşi, marile oraşe ale Ucrainei îşi exprimă, unul după altul, dorinţa de a se alipi la Federaţia Rusă. Dacă acest scenariu se va realiza, teritoriul prorus se va întinde la Harkov până în Transnistria, notează cotidianul rus Gazeta, preluat de Courrier International.

După intrarea rapidă a peninsulei Crimeea în componenţa Rusiei, festivităţile de la Kremlin şi toţi aceşti politicieni şi oameni de afaceri care se duc unii după alţii în peninsulă pentru a delibera pe marginea viitorului noilor regiuni ruseşti, toate scenariile privind un 'Donbas rus', un 'Lugansk rus' şi un 'Harkov rus' nu mai par unele nerealiste. Însă, există cel puţin o diferenţă. Şi nu doar aceea că un 'Doneţk rus' sună într-un mod mai puţin glorios decât o 'Crimee rusă', subliniază cotidianul moscovit citat.

Cei care, la Doneţk, au ezitat timp de mai multe săptămâni între sloganuri precum 'Vrem să facem parte din Rusia', 'Putin, în ajutor', 'Federalizare', 'Întoarceţi-ni-l pe Ianukovici!' au formulat în sfârşit ceva cât de cât concret. Separatiştii proruşi au dat buzna în clădirea sediului Administraţiei regionale din Doneţk, s-au baricadat acolo, au retras autoritatea aleşilor, s-au constituit într-un 'consiliu al poporului' şi au proclamat 'republica populară Doneţk'.

Aceleaşi persoane au decis asupra organizării, cel târziu până la 11 mai, a unui referendum privind alipirea la Federaţia Rusă. Tot ele i-a solicitat preşedintelui rus Vladimir Putin să desfăşoare un contingent provizoriu de soldaţi pentru menţinerea păcii pe teritoriul regiunii Doneţk. Potrivit publicaţiei Gazeta, în aceasta constă una dintre principalele diferenţe cu situaţia din Crimeea.

Da, în Crimeea decizia privind organizarea unui referendum a fost luată de Consiliul Suprem ales în mod legal - chiar dacă 'sub ameninţarea armelor', cum afirma Kievul - în timp ce la Doneţk 'republica independentă' a fost proclamată nu de către deputaţii parlamentului local, ci de protestatari care au pus stăpânire pe parlament, decretând că deputaţii nu erau legitimi.

La Doneţk nu există Flotă a Mării Negre, iar apariţia bruscă a unor oameni înarmaţi 'fără semne distinctive' (precum soldaţii ruşi în Crimeea) este, tehnic, mai puţin realizabilă. Există în schimb o concentraţie de trupe ruseşti la frontieră, însă de partea rusă. Apariţia, în oraş, a unor soldaţi fără semne distinctive ar însemna pur şi simplu că trupele ruseşti au violat frontiera, adică s-a pătruns pe teritoriu, incursiune validată în urmă cu o lună de Consiliul Federaţiei în cazul Crimeii.

Pentru Kremlin, alternativa este, aici, simplă. Fie el recunoaşte 'republica Doneţk' după referendum (urmat de integrarea sa în Federaţia Rusă) şi având consecinţe previzibile pe plan internaţional, fie nu recunoaşte, ceea ce ar decepţiona cumplit aşteptările naive. Nici una, nici cealaltă posibilitate nu este favorabilă Moscovei şi din acest motiv Moscova va păstra o perioadă tăcerea, este de părere cotidianul rus.

În timp ce Moscova va tăcea, reacţia Kievului va juca un rol foarte important. Potrivit cotidianului rus citat, în situaţia prezentă, autorităţile ucrainene pot fie să-i alunge violent pe separatişti, fie să-i lase să fugă.

Preşedintele interimar al Ucrainei, Oleksandr Turcinov, deja a promis (şi a lansat) o operaţiune antiteroristă. Însă dacă această operaţiune - destinată reinstalării aleşilor în birourile lor din sud-estul ţării - va reuşi sau va eşua va constitui de fapt jocul Moscovei şi al forţelor naţionaliste de la Kiev. O dispersare violentă a manifestanţilor va duce, în cel mai rău caz, la un număr important de victime şi îi va furniza Rusiei un pretext pentru a evoca necesitatea de a 'apăra de extremă urgenţă populaţia rusofonă' a Ucrainei şi chiar pentru a interveni cu trupe. În acest caz, Ucraina va deveni, în ochii Occidentului, victima oficială a unei anexări şi va trage din aceasta avantaje.

În cazul în care Kievul le va oferi regiunilor posibilitatea de a organiza referendumuri şi de a-şi proclama independenţa, se va derula un alt scenariu, continuă publicaţia rusă. Ar fi posibil ca acest scenariu să nu se oprească la alipirea regiunii Doneţk la Rusia. Vor urma nu doar Lugansk şi Harkov, ci şi Zaporojie şi Herson. Pentru că, în acest caz, ruşii vor putea ajunge în 'Crimeea noastră' pe uscat, prin 'Hersonul nostru', fără a mai aştepta construirea unui pod peste strâmtoarea Kerci.

Obiectivul următor va fi Odesa, pentru că fără Odesa 'ce sunt ruşii?'. Or, în drum spre Odesa va fi nevoie să fie cucerit şi Nikolaev. Iar din Odesa până în Transnistria nu va fi decât un pas, cu atât mai mult cu cât regiunea secesionistă a Republicii Moldova a înaintat deja Dumei de Stat (camera inferioară a parlamentului rus) o cerere de alipire la Rusia.

În sfârşit, în cazul în care situaţia se eternizează sau se prelungeşte un climat permanent de lovitură de stat - cu schimbări de drapele, arestări de 'guvernatori ai poporului', succesiuni de cuceriri şi eliberări ale unor clădiri administrative - sud-estul Ucrainei va fi pierdut din punct de vedere electoral pentru scrutinul prezidenţial ucrainean din 25 mai. În aceste condiţii, 'candidatul Occidentului' va fi ales preşedinte, şi nu înţeleptul Poroşenko, ci mai degrabă Iaţeniuk sau Timoşenko.

Rusia, care deja nu recunoaşte acest scrutin, va găsi în această situaţie ocazia de a-şi blama vecinii pentru faptul că 'i-au adus la putere pe banderovişti' (de la Stepan Bandera, şeful mişcării naţionaliste ucrainene în perioada 1941-1944, care i-a înfruntat pe germani, pentru a continua apoi lupta împotriva sovieticilor până în anii '50), pe care sud-estul ţării nu i-ar fi ales altfel, conchide Gazeta.