Un pacient orb îşi recuperează parţial vederea în urma unui experiment revoluţionar în Spania

Un pacient care suferea de orbire totală cauzată de o leziune ireversibilă a nervului optic a reuşit să-şi recupereze parţial vederea naturală, după ce a participat la un studiu clinic derulat de cercetătorii spanioli de la Universitatea Miguel Hernandez din Elche (UMH). Descoperirea, publicată în revista Brain Communications, deschide o nouă perspectivă asupra modului în care creierul uman ar putea fi stimulat pentru a restabili parţial funcţiile senzoriale pierdute.

Experimentul, desfăşurat în colaborare cu consorţiul de cercetare CIBER în Bioinginerie, Biomateriale şi Nanomedicină, a avut iniţial drept scop evaluarea siguranţei şi viabilităţii unor prototipuri de proteză vizuală corticală, capabilă să genereze percepţii vizuale artificiale prin intermediul stimulării electrice directe a creierului.

Cu toate acestea, în cazul unuia dintre participanţi, cercetătorii au observat un fenomen neaşteptat: o recuperare parţială spontană a vederii naturale, independentă de implantul cerebral.

„Scopul nostru nu era restabilirea vederii naturale, ci producerea unor senzaţii luminoase artificiale”, a explicat profesorul Eduardo Fernandez Jover, directorul Institutului de Bioinginerie al UMH şi coordonatorul studiului. „Faptul că pacientul a exprimat percepţii vizuale naturale, după ani întregi de orbire, ne obligă să reconsiderăm capacitatea creierului de a se reorganiza şi de a-şi reface conexiunile neuronale.”

Chirurgia cerebrală şi primele percepţii vizuale

Procedura experimentală a presupus implantarea unei matrici intracorticale formate din o sută de microelectrozi în zona vizuală primară a creierului – regiune responsabilă cu procesarea informaţiilor luminoase şi a imaginilor. Câteva zile după operaţie, pacientul a început să perceapă lumini slabe şi mişcări, reuşind ulterior să identifice poziţia persoanelor din jurul său.

Conform declaraţiilor dr. Arantxa Alfaro Saez, neurolog la Spitalul Vega Baja de Orihuela şi colaborator al grupului NBio-UMH, un astfel de proces natural de recuperare „este extrem de neobişnuit”, mai ales că se produce la mai bine de trei ani după pierderea completă a vederii. În general, regenerarea spontană a funcţiilor vizuale este raportată doar în primele luni de la accidentarea nervului optic.

O redresare cerebrală neaşteptată

După intervenţie, pacientul a urmat zilnic un program de antrenament vizual personalizat, cu exerciţii de aproximativ 30 de minute, menite să testeze percepţia luminii, localizarea obiectelor şi recunoaşterea mişcării. „Perseverenţa şi motivaţia subiectului au fost esenţiale pentru progresul obţinut”, a precizat Leili Soo, prima autoare a studiului.

Impresionant este faptul că îmbunătăţirea vederii a persistat chiar şi după îndepărtarea implantului, ceea ce indică apariţia unor modificări stabile în circuitele neuronale implicate.

Analizele ulterioare au confirmat reapariţia potenţialelor vizuale evocate, semnal electric care lipsea complet înainte de intervenţie. În timp, pacientul a putut să recunoască forme şi litere, să se orienteze mai uşor în spaţiu şi să-şi recapete o parte din autonomia zilnică.

Perspective pentru viitorul neuroreabilitării

Rezultatele acestui caz singular ar putea influenţa dezvoltarea de noi terapii experimentale pentru recuperarea vederii, inclusiv metode non-invazive, precum stimularea electrică transcraniană. Totuşi, cercetătorii avertizează că este vorba de un caz unic, iar cauzele exacte ale acestei recuperări rămân necunoscute.

„S-ar putea să existe factori genetici sau biologici individuali care explică fenomenul”, a subliniat profesorul Fernandez Jover. „Suntem doar la începutul înţelegerii modului în care creierul uman poate reface conexiunile neuronale deteriorate.”

Comunitatea ştiinţifică internaţională a salutat descoperirea ca pe un pas promiţător către neuroprotezarea funcţională şi o dovadă a plasticităţii remarcabile a creierului uman – chiar şi după ani lungi de cecitate totală. Deşi drumul spre restabilirea completă a vederii este încă lung, acest experiment spaniol reconfirmă un adevăr esenţial al medicinei moderne: creierul rămâne o frontieră vie, capabilă de surprize.