Un microquasar generează nebuloasa Lamantin

Rămăşiţele supernovei W50 au fost numite nebuloasa Lamantin, pe baza unei noi filmări a norului de către matricea de telescoape Karl G. Jansky.

W50 s-a format atunci când o stea foarte mare a explodat cu aproximativ 20.000 de ani în urmă în constelaţia Aquila, aflată la 18.000 de ani-lumină distanţă, lăsând un balon masiv de praf şi gaz rotindu-se sub formă de disc, probabil în jurul unei găuri negre.

Liniile câmpului magnetic al formaţiunii captează particulele încărcate de pe disc, aruncându-le în jeturi ce se deplasează cu aproape viteza luminii. Acest sistem este o sursă de unde radio şi raze X şi se numeşte microquasarul SS 433.

Jeturile au creat protuberanţe în balonul W50, semănând cu un titirez instabil şi formează modele spiralate în interiorul protuberanţelor.

W50 a fost numită în 1958 de astronomul olandez Gart Westerhout, fiind cea de-a 50-a sursă de unde radio enumerată în catalogul Westerhout.

Heidi Winter de la National Radio Astronomy Observatory a observat că norul se aseamănă cu lamantinul (manatee) pe cale de dispariţie din Florida. Winter a sugerat acest nume deoarece W50 arată exact ca un lamantin care se odihneşte pe spate, cu înotătoarele pe burtă.

Aceste creaturi blânde sunt vulnerabile şi pot fi rănite bărcile cu elice, de multe ori rămânând cu cicatrici circulare adânci, asemănătoare cu arcele produse de jeturile puternice din W50.